Există patru cărți în Biblie care prezintă povestea vieții lui Iisus; în ele sunt consemnate învățăturile, miracolele, faptele Lui etc. Istorisirile lui Marcu și Ioan încep de când Iisus avea 30 de ani, la începutul muncii Sale publice. Matei și Luca spun și povestea nașterii lui Iisus, deși fiecare conține alte detalii, așa că, dacă vrei să ai imaginea de ansamblu despre primul Crăciun, îți recomand să le citești pe amândouă.
Ce găsesc interesant este că de la nașterea lui Iisus, prin copilărie, în afara unui incident mic pe când avea 12 ani, nu există alte consemnări referitoare la viața Lui. Este surprinzător când te gândești că deși Iisus era încarnarea lui Dumnezeu, și‑a petrecut primii 30 de ani – adică aproape 90% din viața Lui pe pământ – necunoscut și nerecunoscut!
Ce a făcut Iisus atunci? De ce n‑a venit pe pământ dintr‑o dată, într‑o străfulgerare, direct matur pentru misiunea Lui? De ce a fost nevoie să se nască, să apară mai întâi ca bebeluș și să trăiască o viață normală?
Viața lui Iisus înainte de începutul misiunii Sale a fost atât de normală încât nici chiar propria Lui familie, sau vecinii, sau orașul în care era, n‑aveau indiciu despre cine era El cu adevărat. Vorbind despre Iisus, Matei 13:54-56 spune: „A venit în patria Sa și a început să învețe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce‑L auzeau se mirau și ziceau: «De unde are El înțelepciunea și minunile acestea? Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei frații Lui? Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?»”.
Ei bine, eu cred că răspunsul pentru de ce a venit Iisus pe pământ sub forma unui bebeluș se află în Evrei 4:15. Vorbind despre Iisus ca mijlocitor, ni se spune: „Căci n‑avem un Mare Preot care să n‑aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi”. El a petrecut 30 de ani trăind printre noi ca să trăiască tot ce este uman, toate dificultățile, durerile, bucuria, iubirea, fericirea, dezamăgirea și confuzia.
Versetul anterior se continuă astfel: „dar fără păcat”! Aceasta este diferența. Iisus este perfect, noi nu suntem; și totuși El ne înțelege. El poate relaționa cu noi și ne iubește în ciuda a toate. Iată de ce nașterea lui Iisus este atât de prețioasă și de importantă, iar Crăciunul este o ocazie de sărbătorire și de bucurie.
