Biblia ne învață că Dumnezeu are un scop și un plan pentru viața fiecăruia dintre noi. „Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Iisus pentru faptele bune pe care le‑a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10). Iisus ne‑a învățat că împlinirea menirii pe care ne‑a dat‑o Dumnezeu începe cu „a căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui” iar apoi toate celelalte lucruri ni se vor adăuga pe deasupra  (Matei 6:33). Dar cum vom înțelege și cum vom găsi menirea și voia lui Dumnezeu pentru viețile noastre?

Cea mai importantă decizie pe care o facem în viață este să‑L acceptăm  pe Iisus ca Domn și Mântuitor, deoarece aceasta determină poziția noastră eternă în relație cu Dumnezeu și cu împărăția Sa (Ioan 3:16-18). Când ne dăm viața lui Hristos începem o viață nouă cu un scop nou, o viziune nouă asupra lumii și priorități noi. Primim o identitate nouă ca fiu sau fiică a lui Dumnezeu (Ioan 1:12). Și ne confruntăm cu numeroase decizii zilnice când căutăm să ne trăim credința și să ne modelăm viețile după învățăturile din Cuvântul Său (Efeseni 4:20-24).

Iisus a conturat cele mai importante două porunci care ar trebui să ne ghideze viețile și deciziile: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:37-39). Viețile și faptele noastre ar trebui să ilustreze iubirea Lui: „Ți s‑a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8).

Noi, creștinii care ne străduim să‑i facem pe plac Domnului, suntem chemați să ne centrăm viețile în jurul lui Dumnezeu și al Cuvântului Său, să umblăm în voia Sa și să împărțim dragostea și adevărul Său cu alții. Iisus a spus: „Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod, căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15:5). Dacă ne‑am dat inimile și viețile lui Iisus, vom căuta ajutorul și călăuzirea Sa și îl vom slăvi și îi vom mulțumi pentru prezența Sa și darurile Sale bune în viețile noastre.

Scopul nostru în toate deciziile noastre ar fi să împlinim menirea lui Dumnezeu în viețile noastre și să aducem slavă Lui. După cum a scris apostolul Pavel: „Să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). El este Cel pentru care trăim, iar El este Cel care ne ajută să împlinim voia Sa cea bună și menirea vieții noastre. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Deci, când ne încredințăm căile Domnului, putem avea încredere că El va lucra în noi și prin noi să împlinim menirea Lui pentru noi. El a promis să ne călăuzească în deciziile noastre și să lucreze în interesul nostru (Psalmul 37:5).

Dacă ești conștiincios să cauți mai întâi împărăția lui Dumnezeu și să‑ți aliniezi voia ta cu cea a Lui pentru viața ta, vei afla că El nu va da greș în a‑ți călăuzi pașii și a te binecuvânta (Matei 6:33). Și când îl recunoști pe El în toate căile tale, îl glorifici pe El în viața ta și prin lucrurile bune pe care El le realizează prin tine (Proverbe 3:6). Chiar și atunci când lucrurile nu ies așa cum am sperat, sau trecem prin dezamăgiri, pierderi, tragedii sau provocări, putem avea încredere că Dumnezeu lucrează. El nu va da greș niciodată să își împlinească promisiunea de a face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine pentru cei ce îl iubesc și au fost chemați conform scopului Său (Romani 8:28).

Dar ca să împlinim cu adevărat voia și scopul lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să recunoaștem de unde ne vine adevărata tărie – din faptul că depindem de Domnul, care spune: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită” (2 Corinteni 12:9). Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul” (Ieremia 9:23-24).

În calitate de ucenici ai lui Iisus, noi suntem chemați să împărțim iubirea Lui cu alții și să proclamăm credința noastră în Iisus ca fiind singura speranță pentru mântuire; și calea, adevărul și viața (Ioan 14:6). Putem mărturisi credința noastră și împărți iubirea lui Dumnezeu cu alții chiar și atunci când ne simțim incapabili, știind că, așa cum a spus apostolul Pavel, „Pot totul în Hristos care mă întărește” (Filipeni 4:13).

Dacă crezi cu adevărat în ceva, vei vorbi despre acel lucru și vei dori să‑l împărtășești altora, te vei mândri cu el! Dacă crezi în echipa ta sportivă preferată sau în partidul tău politic, vei vorbi despre ei. Dacă îți place și crezi în munca ta, vei vorbi despre asta. Dacă îl iubești și crezi în Iisus, vei vorbi despre El. După cum a spus Iisus: „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6:21).

Dar dacă te simți nesigur pe tine sau incapabil să împărtășești altora dragostea și adevărul lui Iisus, încurajează-te privind la primii ucenici ai bisericii primare. După ce autoritățile religioase le‑au ordonat să nu‑L mai proclame pe Iisus, ei s‑au rugat cu disperare: „Dă, Doamne, putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala”. Ei și‑au mărturisit slăbiciunea și temerile și au cerut ajutorul Domnului, iar El le‑a răspuns: „Toți s‑au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală” (Fapte 4:29-31).

Poate nu vei fi chemat să fii teolog, sau pastor, sau lider creștin, dar fiecare dintre noi putem să‑L glorificăm pe Domnul împărtășind iubirea și adevărul Său cu alții și fiind un exemplu viu al credinței în fiecare aspect al vieții noastre. De fiecare dată când ne împărtășim credința sau dăm cuiva o broșură evanghelică, ne împlinim chemarea de a fi ambasadori ai lui Hristos (2 Corinteni 5:20). Chiar și dacă spunem doar „Dumnezeu să te binecuvânteze”, le amintim oamenilor că Dumnezeu există și că El este suveran. Ori de câte ori oferim un cuvânt de încurajare, ajutăm pe cineva în nevoie, arătăm simpatie celui stresat sau îngrijorat, oferim rugăciune sau ne dăruim altora, împlinim porunca Lui să ne iubim aproapele și să le slujim altora cu dragoste (Galateni 5:13-14).

Fiecare dintre noi am fost chemați să alergăm o cursă marcată special pentru noi de Domnul și trebuie să alergăm cu perseverență cursa dinaintea noastră, conștiincioși să‑L urmăm pe Domnul oricum și oriunde ne cheamă. Singura modalitate prin care putem rezista este să alergăm și să terminăm cursa „uitându‑ne  țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Iisus”. Trebuie să ne ținem ochii ațintiți asupra Lui și să nu pierdem din vedere tot ce a îndurat El pentru mântuirea noastră „pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre” (Evrei 12:2-3).

Fii conștiincios să te străduiești să umbli după voia și scopul lui Dumnezeu pentru viața ta iar într‑o zi îl vei auzi spunându‑ți: „Bine, rob bun și credincios; intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:21). Dumnezeu să te binecuvânteze să continui să păstrezi credința, să alergi în cursă și să lupți lupta cea bună a credinței, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus (Evrei 12:2).