Era iarnă, în România. Câțiva dintre noi pregătisem cadouri și pungi pline cu pui, alimente de bază, gustări și fructe.

Am parcat mașina pe o stradă întunecată lângă un bloc mare de apartamente într‑o zonă săracă a orașului. Eu am făcut echipă cu Marius și ne‑am pornit, călăuziți de Duhul Sfânt din inimile noastre. Am intrat la întâmplare într‑un bloc, am urcat câteva etaje, stânga, dreapta, și am ajuns aleatoriu la o ușă.

Am bătut, am așteptat, apoi am bătut din nou.

Ușa s‑a deschis; un bărbat apăru în prag. În spatele lui puteam vedea o cameră goală și un copil mic. S‑a holbat la noi și văzând pungile din mâinile noastre a spus: „V‑a trimis soacră‑mea?” Apoi cu o voce încleștată a adăugat: „Nu vreau să am nimic de‑a face cu ea!” S‑a pregătit să închidă ușa.

Am apucat să‑i explicăm că nu așa stătea treaba ci că noi, în Ajun de Crăciun, am simțit imboldul să batem la ușa lui. S‑a uitat la noi fără să spună ceva, apoi s‑a dat din ușă și ne‑a lăsat să intrăm.

Locul era gol, cu doar câteva obiecte de mobilier și cu o lumină slabă. Era o atmosferă tristă și apăsătoare. Niciun brad de Crăciun, nicio bucurie, nicio mâncare pe masă.

Am început să vorbim cu Bogdan, căci așa îl chema, și ne‑a spus că soția lui tocmai îl părăsise. Era sărac și se simțea și mai singur din cauză că era Ajunul Crăciunului.

I‑am vorbit despre credință, sperând să‑i încurajăm inima frântă. Apoi i‑am încărcat masa cu toate cadourile și dulciurile pentru fetița lui, a cărei față s‑a luminat cu un zâmbet larg.

Pe măsură ce vorbeam, râdeam și ne rugam cu ei, atmosfera din cameră s‑a schimbat. S‑a umplut de pace și de lumină. Prezența lui Hristos s‑a făcut simțită în acea seară în locuința aceea umilă.

Pe când mă îndreptam împreună cu Marius spre mașină n‑am rostit niciunul dintre noi niciun cuvânt. Pe drum spre casa noastră, unde urma să ne bucurăm de cina de Crăciun alături de familia noastră, am simțit prezența lui Iisus și o bucurie profundă ne‑a copleșit inimile.

Fie ca și Crăciunul tău să îți aducă multă bucurie când împărtășești adevărata lui semnificație cu cei care au nevoie de speranța Crăciunului – cei pierduți, cei singuri, cei răniți din lumea asta!