Decembrie 2020 a fost primul Crăciun fără soțul meu. Se stinsese destul de rapid cu cinci luni în urmă. Îi rămăseseră încă multe proiecte pe care dorise să le realizeze. Unul dintre acestea era cu siguranță noul spectacol de Crăciun. Era pasiunea lui.

Puteam recunoaște când îi venea inspirația pentru Crăciun, de multe ori chiar de la începutul anului. Acea sclipire se transforma curând în febra Crăciunului, iar de acolo începea să lucreze până târziu în noapte scriind scenarii, cosând costume, confecționând recuzita, înregistrând muzica de fundal și ocupându‑se de nenumărate alte detalii în legătură cu spectacolul.

Luna noiembrie era deja lună de repetiții, iar în decembrie spectacolul putea fi prezentat, uneori cu până la 50 de reprezentații pe sezon! După un astfel de maraton eram cu toții extenuați, însă extrem de fericiți și de împliniți. Adusesem spiritul Crăciunului la mulți copii, vârstnici și persoane cu dizabilități. Aceasta era partea cea mai bună a Crăciunului.

Crăciunul 2020 n‑a fost doar primul Crăciun fără soțul meu și fără spectacole, dar, din cauza pandemiei, a fost și primul Crăciun în care am fost blocați în casă. În noiembrie am stat împreună cu doi colegi să discutăm despre acest Crăciun anormal de gol.

Ce puteam face? Ce‑ar fi făcut soțul meu? Cu siguranță că el ar fi făcut ceva!

În final, ne‑am dat seama că aveam telefonul și internetul. Puteam împărtăși cumva spiritul Crăciunului. Majoritatea prietenilor noștri erau în aceeași situație; de fapt, toată lumea era!

Deci, ne‑am creat o scenă de Crăciun în sufragerie și am improvizat un spectacol simplu și rudimentar. Doar câteva cântece și urările noastre de Crăciun, din inimă. Ne‑am simțit ciudat să creăm un spectacol așa de simplu, dar atâta puteam face. Când ne‑am vizionat producția proprie pe video (în trei limbi, fii atent!) nu ieșise așa de rău!

Am trimis‑o în toată lumea la sute de prieteni și de rude. Am trimis‑o la insituțiile din apropiere, unde ne prezentasem spectacolele anterioare de ani de zile. În felul aceasta au putut avea puțin din noi și mai mult din spiritul Crăciunului. Prin video‑ul nostru am depășit multe bariere fizice, iar răspunsul a fost copleșitor.

În ziua de Crăciun o mamă singură cu fiul ei au venit la noi de prânz. Nu aveam voie să primim mai mult de un anumit număr de persoane sub același acoperiș, așa că am apreciat foarte mult acea masă de cinci persoane!

Acela a fost, cu adevărat, un Crăciun minimalist!