Cu șapte ani în urmă terenul pe care este clădită casa noastră era un teren pietros plin de buruieni. Am vrut un copac mare în centrul curții, așa că am plantat noi un copac cu creștere rapidă și cu flori. Dar a venit un îngheț și a fost mai frig ca niciodată. Am fost sigură că pomișorul meu nu va rezista frigului.

Teama mea părea justificată când, la mijlocul primăverii, toți ceilalți copaci începeau să înverzească și să înmugurească, iar pomișorul nostru era mic și golaș. Săptămânile au trecut și ne‑am întrebat dacă n‑ar trebui să renunțăm la el și să‑l scoatem afară din pământ. Dar am hotărât să mai așteptăm puțin. Apoi, într‑o zi, pe la sfârșitul primăverii, am văzut frunze și bobocei roz pe copăcelul nostru.

Anul următor am avut din nou un îngheț. Din nou am crezut că am pierdut pomișorul. Nu a avut flori când toți ceilalți copaci explodau de culoare. Dar, la sfârșitul primăverii, a înflorit! În fiecare an are și el frunze și flori și este așa de frumușel!

Acest copac vorbește sufletului meu. În încetineala lui îmi amintește că el nu merge așa cum îl programez eu. Iar consecvența lui îmi spune că va înflori în fiecare an. Nu datorită a ceva ce eu fac sau nu fac, ci pentru că el este un copac cu flori.

Există și alte lucruri în viața mea pe care le aștept. În legătură cu copiii mei, cu căsnicia mea, cu munca mea. Ramurile mele par golașe, deși văd în jurul meu alți copaci verzi și înfloriți. Ce trebuie să fac? Ciudat, dar de cele mai multe ori răspunsul este „Nimic”. Nu trebuie să fac nimic decât să aștept și să am încredere, tot așa cum nu pot să‑mi grăbesc copacul, nu pot să grăbesc viața. Pot învăța să stau împăcată, căci florile au fost promise.

„Ferice de omul care …. își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit” (Psalmul 1:1-3).

Chiar acum, când scriu aceste rânduri, avem un ciorchine de flori în pomul nostru. Toți ceilalți copaci au înflorit de câteva luni! N‑am idee de ce copacul nostru parcă urmează un program diferit, poate doar ca să ilustreze această învățătură: rămâi unde te‑a plantat Dumnezeu, permite solului, soarelui și ploii pe care El le trimite în viața ta să‑și facă treaba, iar florile vor veni.