Ai umblat vreodată pe lângă un lac a cărui apă să fie așa de liniștită încât să poți vedea pe suprafața lui reflecția munților și copacilor din jur? Este una dintre cele mai frumoase și mai liniștitoare priveliști. Îmi taie respirația când văd toată acea frumusețe oglindită în apă.
„El mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul” (Psalmul 23:2-3).
Vederea creației lui Dumnezeu ne înviorează sufletul. Este ca și cum am privi puțin în inima Lui ca să ne ajute să înțelegem mai bine adevărurile spirituale. Lacul, în liniștea lui, reflectă Raiul.
Dar în viața mea apele sunt de obicei turbulente. Valurile mă ajută să ajung în unele locuri. Undele se transmit în toate direcțiile. Vântul bate, iar eu sunt mișcat și lucrurile se întâmplă.
Eu caut ape liniștite, dar găsesc în schimb râuri puternice și curenți furioși. Încerc să opresc valul, dar trebuie să alerg spre locuri mai înalte.
Precum ucenicii când au fost în barcă cu Iisus în mijlocul furtunii de pe marea Galileii și eu mă panichez. Atunci Iisus spune simplu: „Pace! Fii liniștit!” iar vânturile și marea îl ascultă și se liniștesc. (Vezi Marcu 4:35-41, traducere după limba engleză.)
Am nevoie de acel timp în liniște înainte să fiu dispus să înfrunt următoarea provocare, înainte să înțeleg de ce trebuie să merg acolo unde mă călăuzește El. Uneori trec prin văi întunecate care îmi pun la încercare credința. Uneori trebuie să‑mi înfrunt dușmanul. Dar chiar și în aceste situații dificile, cu Domnul alături de mine, simt că sunt copleșit de bunătatea și de dragostea Sa (Psalmul 23:3-5).
Domnul este păstorul meu. Nu duc lipsă de nimic (Psalmul 23:1). El mă ajută să mă odihnesc. El mă călăuzește la apele liniștite și îmi înviorează sufletul. Atunci sunt gata de orice. Am har pentru locurile întunecate, să‑mi înfrunt temerile, să depășesc totul cu recunoștință. Deoarece am petrecut timp lângă apele liniștite, lucrurile primesc o altă perspectivă. Raiul se reflectă în viața mea și știu că, indiferent de ce se întâmplă, voi fi cu Domnul pentru totdeauna (Psalmul 23:6).