Apropierea Paștelui este un moment minunat să recapitulăm evenimentele legate de învierea lui Iisus și să medităm la răscumpărarea eternă pe care a obținut‑o El pentru noi prin moartea Lui de sacrificiu pe cruce (Efeseni 1:7; Evrei 9:12). Când ne gândim la glorioasa înviere a lui Iisus ca Domn și Mântuitor al nostru, putem spune și noi precum primii creștini: „Hristos a înviat!”

În fiecare dintre cele patru evanghelii citim câte ceva despre felul cum le‑a apărut Iisus ucenicilor – femei și bărbați – după învierea Sa. În povestirea lui Matei, când câteva femei ucenice au mers la mormânt să ungă trupul lui Iisus, au găsit mormântul gol. Ele au fost întâmpinate de un înger care le‑a spus să meargă la apostoli și să le dea de știre că Iisus este viu și că va merge în Galileea, unde aveau să‑L vadă (Matei 28:6-7).

Pe când alergau să le transmită ucenicilor mesajul, femeile s‑au întâlnit pe drum cu Iisus Însuși înviat.

„Dar iată că le‑a întâmpinat Iisus și le‑a zis: «Bucurați‑vă!» Ele s‑au apropiat să‑i cuprindă picioarele și i s‑au închinat. Atunci Iisus le‑a zis: «Nu vă temeți; duceți‑vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galileea: acolo Mă vor vedea»” (Matei 28:9-10).

Este greu de imaginat bucuria și uimirea lor la vederea lui Iisus înviat. Căzându‑i la picioare și slăvindu‑L, ele au arătat că înțeleg că El era mai mult decât un om – era divin.

Evanghelia după Luca povestește despre cum a apărut Iisus la doi ucenici, care nu erau dintre cei 11 apostoli, și călătoreau către un sat numit Emaus. Ei mergeau pe jos și discutau despre cele întâmplate, când Iisus Însuși s‑a apropiat și le‑a vorbit, deși ochii lor erau ca fermecați să nu‑L recunoască.

„[Iisus] le‑a zis: «Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?» Și ei s‑au oprit, uitându‑se triști. Drept răspuns, unul dintre ei, numit Cleopa, i‑a zis: «Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s‑a întâmplat în el zilele acestea?»” (Luca 24:17-18).

Cleopa a fost uimit de întrebarea lui Iisus. Îi era greu să creadă că cineva care venea de la Ierusalim să nu știe despre cele ce s‑au întâmplat în ultimele zile, deoarece procesul și crucificarea lui Iisus au fost publice. Când Iisus le‑a cerut să‑i explice despre ce vorbeau, ei i‑au răspuns:

„Ce s‑a întâmplat cu Iisus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L‑au dat să fie osândit la moarte și L‑au răstignit? Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s‑au întâmplat aceste lucruri” (Luca 24:19-21).

Cleopa și celălalt ucenic crezuseră în Iisus și avuseseră mari speranțe în El și în misiunea Lui; totuși, după toate cele întâmplate cu arestarea și crucificarea Lui, erau dezamăgiți. Trecuseră trei zile de la crucificarea lui Iisus – cele trei zile pe care El le prezisese că vor trece până la învierea Lui (Luca 9:21-22; Matei 20:17-19).

Apoi cei doi ucenici i‑au menționat lui Iisus situația cu femeile care s‑au dus la mormânt și au descoperit că Iisus nu era acolo:

„Ba încă niște femei de ale noastre ne‑au pus în uimire: ele s‑au dus dis-de-dimineață la mormânt, nu i‑au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi s‑au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L‑au văzut” (Luca 24:22-24).

Această povestire includea mormântul gol, apariția îngerilor și mesajul lui Iisus că este viu. Totuși, cei doi au spus că ucenicii care s‑au dus la mormânt l‑au găsit gol și că nu l‑au văzut pe Iisus. Iisus le‑a răspuns spunându‑le: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?” (Luca 24:25-26).

Iisus le‑a subliniat faptul că ei nu înțelegeau ceea ce ar fi trebuit să știe din Scripturi – că era necesar pentru Hristos să sufere și să vină în gloria Sa (Isaia 53:5-7). „Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le‑a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (Luca 24:27). Iisus le‑a explicat în detaliu tot ce avea de spus Scriptura (Vechiul Testament) despre Mesia cel promis.

Mai târziu, ucenicii l‑au recunoscut pe Iisus când mâncau cu El, iar El „a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o. Atunci li s‑au deschis ochii și L‑au cunoscut; dar El s‑a făcut nevăzut dinaintea lor” (Luca 24:30-31). În mai multe evanghelii ni se spune că Iisus a apărut și a dispărut din mijlocul credincioșilor după învierea Lui. (Vezi Luca 24:36; Ioan 20:19.)

După ce Iisus a dispărut, cei doi ucenici au exclamat unul față de altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:32). Au exprimat cu multă emoție efectul pe care l‑au avut prezența și cuvintele Lui asupra lor, așa că s‑au întors din drum și au mers imediat înapoi la Ierusalim să le împărtășească apostolilor vestea că l‑au văzut pe Iisus.

Dar înainte să aibă ocazia să‑și spună povestea au aflat că Iisus îi apăruse și lui Simon. „Au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei, adunați la un loc și zicând: «A înviat Domnul cu adevărat și s‑a arătat lui Simon»” (Luca 24:33-35)

În timp ce ei jubilau discutând cele două întâmplări cu Hristos înviat „Iisus însuși a stat în mijlocul lor și le‑a zis: «Pace vouă!» Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh” (Luca 24:36-37).

Ca să‑i calmeze, Iisus le‑a spus să se uite la mâinile și la picioarele Lui, să vadă rănile de la crucificare. Le‑a spus și să‑l atingă, ca să vadă că are trup cu carne și oase și că nu era un spirit (Luca 24:38-40).

„Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le‑a zis: «Aveți aici ceva de mâncare?» I‑au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. El le‑a luat și a mâncat înaintea lor” (Luca 24:41-43).

Prin faptul că le‑a cerut de mâncare și a stat cu ei la masă să mănânce, Iisus le‑a dovedit că nu este spirit sau vreun fel de apariție. Li s‑a arătat, le‑a vorbit și a mâncat cu ei. Nu era vreo îndoială de învierea Lui din morți.

„Atunci le‑a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și le‑a zis: «Așa este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învie a treia zi dintre cei morți. Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim» ” (Luca 24:45-47).

Odată ce ucenicilor li s‑a deschis mintea și au înțeles învățăturile Scripturii despre moartea și învierea Sa, Iisus le‑a prezentat planul lui Dumnezeu: mesajul pocăinței și iertării să fie transmis tuturor – la toate națiile. Iisus i‑a instruit să‑și înceapă misiunea în Ierusalim, ca apoi să ducă evanghelia în toată lumea.

Iisus a continuat prin a spune: „Voi sunteți martori ai acestor lucruri” (Luca 24:48). Acești ucenici au fost martori oculari la viața, moartea, învierea și ridicarea la cer a lui Iisus. Lor li s‑a încredințat să‑și împărtășească experiența personală cu Hristos înviat. Misiunea lor a fost să proclame mesajul la toate națiile – tot așa cum este misiunea ucenicilor Săi de azi. Noi, cei care îl urmăm pe Iisus azi, suntem chemați să proclamăm evanghelia tuturor, în toată lumea (Marcu 16:15). Să fim conștiincioși să împărtășim vestea bună că „El a înviat cu adevărat!”