Când viața este frumoasă, când păsările cântă și soarele strălucește, slava este o reacție firească. În astfel de momente slava se revarsă din inimă. Dar, oare, ar trebui să‑L slăvim pe Dumnezeu doar în momentele bune?

Biblia spune: „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Iisus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:18).

Pare extrem să‑L slăvești pe Dumnezeu „pentru toate lucrurile”, chiar și pentru dificultăți. Însă dacă „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28) atunci putem să‑i mulțumim pentru orice ne vine în cale.

Există multe exemple în Biblie de oameni care L‑au slăvit pe Dumnezeu în momentele lor cele mai întunecate. Poveștile lor ne reamintesc că slava nu este un simplu răspuns la victorie, ci calea spre ea.

David a fost vânat în continuu de Regele Saul. Au existat momente când David a fost descurajat, iar odată s‑a plâns: „Voi pieri într‑o zi de mâna lui Saul” (1 Samuel 27:1). Totuși, nu a stat prea mult în starea aceea; scrierile sale sunt pline de slavă și de recunoștință față de Dumnezeu. În Psalmul 42:11 el scrie: „Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu”.

Iov și‑a pierdut averea și copiii, toți într‑o zi. Totuși, în durerea lui a amintit de Dumnezeu și a declarat: „Domnul a dat și Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului” (Iov 1:21). Iar în final Dumnezeu i‑a dat de două ori mai mult decât a avut la început.

Pavel și Sila erau întemnițați pentru că predicau în numele lui Iisus. Au fost bătuți, aruncați în cea mai adâncă parte a închisorii și puși în lanțuri. Totuși, în ciuda situației lor groaznice, Biblia ne spune că „pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși îi ascultau” (Fapte 16:25).  Îl slăveau pe Dumnezeu în întuneric chiar dacă erau în chinuri. Ceea ce a urmat a fost nici mai mult nici mai puțin decât un miracol! Un cutremur a scuturat închisoarea și a deschis nu numai ușile închisorii, dar și lanțurile prizonierilor! Însă niciunul dintre prizonieri n‑a căutat să scape; toți au rămas. În consecință, temnicerul și toată familia lui au crezut în Iisus Hristos și au fost botezați. (Vezi Fapte 16:25-34.)

Slava este precum o lumânare în întunericul nostru. Slava ne întărește spiritul, îl invită pe Dumnezeu să fie cu noi și declară că El este mai presus decât orice vom înfrunta noi vreodată.