[După ce au auzit îngerul anunțând nașterea lui Hristos, păstorii] s‑au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif și pe Pruncul culcat în iesle. După ce L‑au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toți cei ce i‑au auzit s‑au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei.1
Toți cei care au auzit cele relatate de păstori au fost uimiți – despre îngerii pe deal, care au cântat și le‑au arătat să meargă la bebelușul nou-născut al unui cuplu în vizită din Nazaret. „Îi veți găsi într‑un staul”.
Între timp Maria se odihnea în liniște, contemplând fața liniștită a bebelușului Iisus. Se gândea în urmă, la toate evenimentele din ultimele nouă luni. Prețuia fiecare amintire și cugeta la ele în inima ei. Minunata sincronizare, detaliile – atâtea lucruri convergând în punctul culminant – sosirea lui Mesia, Mântuitorul – care stătea acum culcat în ieste. Și‑a amintit de vizita îngerului, de visul lui Iosif, de reacția verișoarei ei, Elisabeta, de călătoria dificilă până la Betleem în ultimele zile ale sarcinii ei. Oare nu i s‑a părut că totul mergea rău când nu au găsit adăpost și ea era atât de obosită? Iar copilul s‑a născut în cele mai neobișnuite circumstanțe. Poate că s‑a întrebat dacă oare Dumnezeu și‑a amintit de promisiunile Sale în legătură cu acest bebeluș.
Dar când păstorii i‑au povestit despre corul îngeresc și despre călăuzirea divină, atunci a știut că Dumnezeu și‑a amintit și că Raiul se bucura! Încă o dată, Maria a prețuit acest eveniment și a cugetat din nou și din nou despre el.
Ce mă uimește la povestea minunată despre primul Crăciun? Eu ce prețuiesc când cuget la nașterea Mântuitorului meu? Precum Maria, mă gândesc cum Duhul lui Dumnezeu a lucrat fiecare detaliu până la cele mai nesemnificative – oameni, locuri, sincronizări. Aceasta este bucuria lui Dumnezeu; Lui îi place să lucreze pe mai multe nivele.
Și viața mea s‑a intersectat cu viețile multor oameni prețioși, iar evenimentele din existențele noastre separate au făcut să ne întâlnim în momente mărețe de conexiune. Sunt uitimă când văd cum se țes firele tapițeriei istoriei mele și prețuiesc fiecare amintire și cuget la toate în inima mea.
- Luca 2:16-19↑