Povestea vieții lui Iisus începe cu povestea nașterii Lui, așa cum este prezentată în Evangheliile după Matei și după Luca. Vechiul Testament i‑a prezis venirea, cu informații specifice despre Mântuitorul promis, iar în Evanghelii găsim împlinirea prezicerilor despre viața, moartea și învierea lui Iisus, cel care a adus mântuirea în lume.
Când au scris despre nașterea lui Iisus, Matei și Luca au prezentat aspecte diferite și au inclus evenimente diferite, dar în același timp au prezentat cam aceleași puncte semnificative. Matei s‑a concentrat asupra lui Iosif și rolului său, în timp ce Luca povestește din pespectiva Mariei.
Matei îl descrie pe Iosif ca „un om neprihănit”, însemnând că el respecta legile lui Dumnezeu. Era logodint cu o femeie tânără pe nume Maria care „înainte ca să locuiască ei împreună … s‑a aflat însărcinată de la Duhhul Sfânt”.1 În Palestina primului secol, în timpul perioadei de logodnă Maria era considerată deja soția lui Iosif, deși nu începuseră să trăiască încă împreună. În această perioadă Maria rămâne însărcinată.
Evanghelia după Luca ne spune că îngerul Gabriel a fost trimis să‑i spună Mariei că a fost onorată de Dumnezeu:
Îngerul a intrat la ea și a zis: „Plecăciune, ție, căreia ți s‑a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!…Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Iisus. El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt… și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.” Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Îngerul i‑a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”2
Zămislirea aceasta este ca nicicare în istorie. Maria rămâne însărcinată printr‑un act de creație al lui Dumnezeu. Nu ni se spune cum mai exact s‑a întâmplat, tot așa cum nu ne‑au fost date nici detaliile despre crearea lumii de către Dumnezeu, doar atât că El a spus să se facă și s‑a făcut.
Maria își dă acordul când spune: „Iată, roaba Domnului; facă‑mi‑se după cuvintele tale”.3 Fulton Sheen descrie foarte frumos situația astfel:
Anunțul a fost de fapt modul prin care Dumnezeu a cerut acordul liber al unei făpturi să‑L ajute să fie încorporat în umanitate. … Ceea ce a făcut El de fapt a fost să ceară unei femei, reprezentantul umanității, să‑i dea de bunăvoie firea umană.4
Îngerul îi dă Mariei un semn că aceste lucruri se vor întâmpla: îi spune de ruda ei vârstnică, Elisabeta, care este și ea însărcinată. „Maria s‑a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într‑o cetate a lui Iuda” să o viziteze pe Elisabeta care, precum spusese îngerul Gabriel, era și ea în mod miraculos însărcinată, deși îi trecuse vremea.5 După ce a stat cam trei luni cu Elisabeta, Maria s‑a întors la Nazaret.
La întoarcere trebuie să se confrunte cu problema evindentă că era însărcinată în luna a treia iar Iosif știe că nu el este tatăl. Nu putem decât să ne imaginăm durerea, tristețea, trădarea și mânia lui Iosif când „se gândea la aceste lucruri”.6
Dacă Iosif ar fi acuzat‑o pe Maria de adulter atunci, conform legii mozaice, ea ar fi trebuit să fie omorâtă cu pietre.7 Însă Iosif „nu voia s‑o facă de rușine înaintea lumii; de aceea și‑a pus de gând s‑o lase pe ascuns”.8
N‑ar fi putut avea un divorț complet secret, deoarece documentul, sau certificatul, de divorț trebuia emis în prezența a doi martori, și indiferent de motivul pe care l‑ar fi invocat Iosif, toți s‑ar fi gândid că este datorită adulterului. Spunând că Iosif și-a plănuit să divorțeze de Maria pe ascuns Matei se referea că Iosif nu o va acuza public pe Maria de adulter. Pentru Iosif, un bărbat neprihănit care urma legile lui Dumnezeu, lucrul corect era să divorțeze de Maria, însă vroia să fie milos și să nu aducă adulterul ca motiv.
Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s‑a arătat în vis un înger al Domnului și i‑a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s‑a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un Fiu, și‑i vei pune numele Iisus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. … Când s‑a trezit Iosif din somn a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; și a luat la el pe nevasta sa. Dar n‑a cunoscut‑o până ce ea a născut un Fiu. Și el i‑a pus numele Iisus.”9
Mesajul pe cale l‑a primit în vis a pus capăt gândurilor lui despre divorț. Îngerul îi spusese că copilul era de la Duhul Sfânt și că nu avea de ce să se teamă că încalcă legea lui Dumnezeu dacă se căsătorea cu Maria și că nu fusese vorba de adulter. Atunci Iosif continuă cu al doilea pas în procesul de căsătorie luând‑o pe Maria în casa lui ca nevastă, își asumă responsabilitatea pentru Maria și devine tatăl legal al copilului ei care urma să se nască.
Câteva luni după ce Maria se întoarce din vizitarea Elisabetei, Maria și Iosif se pornesc spre Betleem. Ni s‑a spus că motivul acestei călătorii era recensământul cerut de Cezar Augustus, iar după obiceiul evreilor era necesar ca Iosif să călătorească la Betleem, fiindcă el era din neamul Regelui David.
Luca descrie cum a mers Iosif de la Nazaret, provincie din Galileea, până la Betleem, o localitate în Iudea, la șase mile de Ierusalim, să fie înregistrat, împreună cu Maria. Pe când erau în Betleem, veni momentul ca Maria să nască. „Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, l‑a înfășat în scutece și l‑a culcat într‑o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei”.10
În câmp, în preajma Betleemului, erau niște păstori care își pășteau oile.
Și iată că un înger al Domnului s‑a înfățișat înaintea lor și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s‑au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s‑a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care‑L veți cunoaște: veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într‑o iesle”.11
Era a treia oară când îngerul apărea să anunțe ce făcea Dumnezeu prin aducerea lui Iisus în lume. Prima oară Mariei, apoi lui Iosif și acum păstorilor. În acest caz, gloria Domnului – sub forma unei lumini strălucitoare – a strălucit în jurul păstorilor.
Apoi ni se spune că „deodată, împreună cu îngerul, s‑a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: ’Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui’ ”.12
Când au adus o ofrandă la templu, pe când Iisus avea o lună, Iosif și Maria se întâlnesc cu Simion, un om neprihănit și devotat, care „aștepta mângâierea lui Israel… El a venit în Templu, mânat de Duhul. Și, când au adus părinții înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simion l‑a luat în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: … Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit‑o să fie înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze Neamurile și slava poporului Tău, Israel”.13 Iosif și Maria s‑au minunat, sau au fost uimiți, de cuvintele pe care Simion le‑a spus despre Fiul lor.14
Matei descrie alte aspecte ale nașterii lui Iisus, inclusiv vizita magilor: „Iată că au venit niște magi din răsărit la Ierusalim și au întrebat: ’Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă i‑am văzut steaua în răsărit și am venit să ne închinăm Lui’ ”.15
Nu se știe specific de unde erau magii, însă un lucru important este faptul că au venit din afara Israelului. Matei subliniază faptul că Dumnezeu face un lucru nou evidențiind că la nașterea lui Iisus și păgânii au fost atrași de lumina Fiului lui Dumnezeu.
Când magii au venit la Betleem „au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s‑au aruncat cu fața la pământ și i s‑au închinat; apoi și‑au deschis visteriile și i‑au adus daruri: aur, tămâie și smirnă”.16 Nu ni se spune câți magi erau, însă conform tradiției se consideră că erau trei deoarece se menționează trei daruri.
Apropiindu‑ne de finalul poveștii nașterii lui Iisus putem vedea cum împlinirea promisiunii lui Dumnezeu de a‑l trimite pe Mesia să mântuiască omenirea începe să se contureze. Deoarece promisiunea Lui trebuia să se împlinească în lume, Dumnezeu a ales să intre fizic, la un anumit moment, în lume. Dumnezeu și‑a trimis Fiul în grija a doi credincioși, a împlinit profețiile din Vechiul Testament despre venirea Mântuitorului și a pregătit scena pentru mântuirea promisă.
Intrarea lui Dumnezeu în lume și faptul că a trăit alături de creația Sa cu scopul de a aduce din nou omenirea la Sine prin moartea și învierea Fiului Său sunt cele mai semnificative evenimente din istoria omenirii. Evangheliile ne spun cum viața lui Iisus, de la moarte și după, împlinesc promisiunile lui Dumnezeu și arată marea Lui iubire pentru omenire prin faptul că au făcut posibil ca noi să devenim copiii Săi.