Era sfârșitul unei alte lungi zile de muncă. În primul semestru ca profesoară de engleză fiecare zi îmi aducea în cale zeci de provocări noi pe care nu le treceam. Elevii mei nu își asimilau noțiunile pe care încercam să îi învăț și mă luam cu mâinile de cap la lucrările de control. Directorul școlii mi‑a menționat că elevii mei nu progresează îndeajuns cu engleza. Părinții se plângeau de metodele mele de stăpânire a clasei. Eram un eșec în fiecare aspect al muncii mele.

Predarea nu este ușoară. Colegii mi‑au spus că toate astea sunt normale în primul an. Spuneau că va fi mai bine. Dar cum rămâne cu prezentul? Cum să stau în fața unei clase indisciplinate, rușinată de incapacitatea mea de a controla comportamentul elevilor mei?

Într‑o seară, în timp ce frunzăream internetul după o altă zi intensă și frustrantă la școală, am dat peste un citat care mi‑a răspuns întrebării mele arzătoare: „Eșecul ar trebui să fie profesorul, nu stăpânul nostru. Eșecul este o întârziere, nu o înfrângere. Este un ocol temporar, nu un drum închis. Eșecul este ceva ce putem evita doar dacă nu spunem nimic, nu facem nimic și nu suntem nimic”. Am hotărât atunci să privesc fiecare eșec ca un catalizator al progresului. Să nu mai las sentimentele de rușine și de disperare să mă copleșească, iar în schimb să mă concentrez și să observ tot ce pot învăța din fiecare eșec.

Deci, ori de câte ori o activitate degenera în indisciplină învățam ce nu merge cu elevii mei. Când directorul mi‑a menționat greșelile din tehnica mea de predare m‑am străduit să‑mi schimb atitudinea și abordarea. Ori de câte ori fețișoarele acelea mă priveau confuze sau plictisite, înțelegeam că trebuia să schimb modalitatea de predare.

Privind în urmă sunt recunoscătoare pentru fiecare dintre aceste momente descurajatoare din primul an al carierei mele de profesoară. Eșecurile sunt acum în urmă, însă învățămintele neprețuite despre cum să prezint informațiile, cum să interacționez cu elevii, cum să gestionez situațiile din clasă – și, cel mai important, cum să îmi gestionez propriile eșecuri – au rămas cu mine și continuă să mă întărească. Încă mai fac greșeli în clasă, dar am învățat cum să‑mi stăpânesc gândurile negative. Dacă mă concentrez pe ceea ce mă poate învăța fiecare eșec atunci eșecul este un simplu pas către progres.