Pe măsură ce tot mai mulți dintre prietenii mei îmbătrânesc, ei petrec tot mai mult timp în spital. Mă preocup pentru ei fiindcă știu ce înseamnă asta, căci și eu am petrecut mult timp în spital de când am suferit de insuficiență renală în 1999.

Este foarte greu să fii bolnav și spitalizat. Trebuie să înduri durerea și efectele secundare ale bolii tale, cât și procedurile medicale, singurătatea, incertitudinea în legătură cu sănătatea ta și cu viitorul, stresul familiei și multe altele.

Un lucru pe care l‑am învățat din numeroasele mele spitalizări și mai bine de 1500 de vizite pentru dializă și alte proceduri este că mulți dintre ceilalți pacienți trec prin dificultăți similare.

Am întâlnit odată o femeie japoneză în sala de mese a spitalului. Avea spre 40 de ani, suferise și ea de insuficiență renală și, deși primise un transplant, avea complicații și o prognoză nesigură a situației ei. Era deja de mult timp în spital și se simțea foarte singură și deprimată. Ea și soțul ei trăiau pe o insulă, iar distanța făcea cam dificil pentru el să o viziteze.

I‑am mărturisit, iar ea L‑a primit pe Domnul cu bucurie. Transformarea ei a fost evidentă. Cât am mai stat eu în spital ea a fost radiantă! Când eu am fost externat i‑am dat o biblie în japoneză și am ținut legătura. În final a fost externată și ea și s‑a întors la casa ei și la soțul ei. Ne reîntâlneam la vizitele lunare pe care le aveam cu specialiștii în transplant de la spital, care ne verificau funcționarea rinichiului, și am văzut că a ajuns o convertită adevărată. Mi‑a scris o scrisoare frumoasă de mulțumire și mi‑a spus cât de mult i‑a schimbat viața în bine faptul că L‑a primit pe Iisus.

A fost și pentru mine o experiență frumoasă și satisfăcătoare să fiu un instrument în mâinile Domnului care să aducă mântuirea și transformarea acestei femei japoneze.

Aș fi preferat să nu am boala mea cronică și să nu trebuiască să merg de atâtea ori la spital. Au fost nenumărate ore în care tot ce am putut face era să mă lupt pentru propria mea viață și sănătate și nu am avut puterea să mă preocup și de alții. Dar am avut de asemenea și multe ocazii să îmi slujesc și tovarășii de suferință, în ciuda suferinței mele.

„Care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz” – 2 Corinteni 1:4