Viața este adesea o luptă și, deși există perioade de fericire, există și perioade de incertitudine și de durere.

Soțul meu a murit subit la 42 de ani. Eu aveam 37 de ani și șapte copii de crescut, cu vârste de la câteva luni la 13 ani. Durerea și confuzia mi se păreau copleșitoare. Doar credința mea în Dumnezeu și dorința de a nu‑mi dezamăgi copiii m‑au ținut.

Călătorind prin Argentina ca să‑l înmormântez pe soțul meu în orașul său natal, am stat lângă o femeie în vârstă. Am intrat în vorbă și i‑am povestit despre situația mea. Mi‑a povestit și ea că fiul ei a murit de infarct în timp ce sărbătorea cu prietenii victoria Argentinei la Cupa Mondială. Apoi mi‑a luat mâna și am plâns împreună. A fost un moment sacru, când doi străini s‑au unit în durerea lor. Lacrimile, cumva, ne‑au adus mângâiere.

În aeroportul din Buenos Aires o altă femeie m‑a întrebat ce mă aduce în Argentina și când a auzit răspunsul meu, s‑a rugat pentru mine spunând: „Nu te îngrijora. Iisus va fi cu tine să te ajute întotdeauna și totul se va rezolva”. (Aceste cuvinte mi‑au rămas în minte de‑alungul anilor.)

Câteva zile mai târziu am citit o poveste asiatică despre o femeie care a pierdut pe cineva drag. Ea s‑a dus să se plângă la sultan că nu are grijă de ea așa cum ar fi trebuit. El i‑a spus să meargă într‑o călătorie prin țară. Trebuia să stea în fiecare zi într‑o altă casă și să asculte poveștile acelor oameni. Așa ea a aflat că fiecare familie are durerile ei și și‑a dat seama că nu este singură în durerea ei și că îi poate mângâia pe alții chiar și în durerea ei. Povestea mi‑a vorbit în momentul meu de durere.

Cu timpul, durerea mea s‑a estompat, dar momentele fericite au rămas. Sunt recunoscătoare pentru anii de bucurie pe care Dumnezeu mi i‑a dat cu soțul meu drag. Îmi dau seama acum că unul dintre lucrurile de care avem noi cel mai mult nevoie în viață este pacea. Pace cu care să facem față fiecărei dificultăți știind că Dumnezeu este cu noi. Pace să aducem toate lucrurile la El în rugăciune și să avem încredere că El nu ne va părăsi niciodată (Evrei 13:5).

După cum spunea Pavel în Filipeni 4:6-7: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Iisus.”