Destul de recent încât să se mai simtă proaspăt în inimile noastre, zona noastră a fost afectată de o inundație fulgerătoare care a luat viața multor oameni și animale și a distrus multe case. Comunitatea s‑a luptat cu pierderile și disparițiile celor dragi, dar ploaia tot curgea!

La început au fost veștile din zona cea mai puternic afectată, care era la câteva ore distanță de noi. Statul și guvernul federal, bisericile locale și agențiile de ajutorare au intervenit imediat. Apoi a venit vestea că un centru pentru copii și adulți cu dizabilități din zona noastră a fost inundat. Unul dintre angajații centrului fusese luat de ape. Rezidenții au fost salvați de armată.

Comunitatea noastră locală s‑a mobilizat imediat, ajutând cu produse, bani și alte lucruri necesare. Toți rezidenții din acel centru au fost mutați, ceea ce a fost de două ori mai traumatic pentru ei fiindcă nu înțelegeau ce se întâmpla cu ei. Durerea lor a devenit durerea comunității. Trebuia să le punem din nou în funcțiune centrul!

N‑am să uit niciodată când am ajuns la centru și am văzut sute de voluntari din orășelul nostru, care veniseră să ajute. Am curățat, am eliberat, am sortat și am reparat ore în șir, uniți în jurul acestei situații de criză.

Lucrând atât de mulți împreună am reușit să finalizăm în câteva zile treaba care ar fi putut dura săptămâni, sau chiar luni. Rezidenții au fost mutați înapoi iar angajații i‑au ajutat să‑și revină după această traumă. Am vorbit cu directorii organizației care mi‑au spus că au fost impresionați de felul în care comunitatea le‑a venit în ajutor.

Mă bucur că am putut să‑i ajutăm și noi pe cei afectați de inundații, dar cel mai mult m‑a impresionat frumusețea lucrului în echipă. Comunitatea noastră a fost încărcată de sentimentul de unitate și de bunătate, ceea ce ne‑a amintit cât de multe avem în comun, indiferent de lucrurile care ne scot în evidență diferențele, precum politica, religia și rasa.

Nimeni nu dorește nimănui să treacă prin dezastre, însă ar fi ceva de spus despre claritatea pe care o aduce un dezastru. Atunci nu ne mai pasă de lucrurile banale, care par mai importante când totul este roz. Mă rog ca acest eveniment să rămână pentru totdeauna pentru mine și comunitatea mea ca o aducere aminte a capacității noastre de a ne uni și de a depăși chestiunile care par să ne despartă în momentele mai puțin provocatoare.