Mereu am cosiderat că sunt o persoană rezonabil de ordonată, căruia îi place să țină lucrurile îngrijite, curate și organizate. Am auzit vorba „curățenia este aproape ca divinitatea” și eram în general de acord cu ea. Curățenia este un obicei bun. Dacă ești înconjurat de dezordine este deprimant și nu îl glorifică pe Dumnezeu.

În timp ce Biblia vorbește despre importanța comportamentului exterior bun, dă mai multă importanță vieții interioare, sufletului nostru și atitudinii inimii noastre, fiindcă de acolo pornește și comportamentul nostru (Luca 16:15, Evrei 4:12). Odată, niște farisei și scribi l‑au întrebat pe Iisus de ce ucenicii Lui nu se spală pe mâini înainte să mănânce (Matei 15:1-2). Nu era o simplă întrebare. Ei se refereau la mai mult decât simpla igienă; ci insinuau faptul că ucenicii lui Iisus nu erau destul de spirituali fiindcă nu erau destul de curați fizic. Iisus le‑a răspuns că ceea ce îl spurcă pe om nu este ceea ce vine din exterior, ci din interior, din inima lui (Matei 15:18-20).

Este imposibil să trăiești o viață rezonabil bună în exterior, dacă îți neglijezi viața interioară. Iisus i‑a mustrat pe farisei că dau mai multă prioritate părților din Lege referitor la obligațiile externe cum ar fi zeciuiala față de Dumnezeu, în vreme ce neglijează părțile mai importante referitor la viața interioară, cum ar fi dreptatea, mila și credincioșia (Matei 23:23). Le‑a spus că ei curăță doar partea exterioară a paharului în vreme ce interiorul este plin de lucruri rele. I‑a îndemnat să‑și curețe mai întâi viața interioară și astfel și exteriorul va fi curat (Matei 23:25-26).

În pilda cu Fiul risipitor vedem un exemplu clasic de cineva care a dus o viață exterioară exemplară, dar a fost mâncat de invidie și de auto-neprihănire. Fratele mai mare putea susține că nu a ieșit niciodată din porunca tatălui său, însă a fost gelos și supărat atunci când tatăl s‑a bucurat că fratele risipitor s‑a întors. Deși într‑o zi el ar fi moștenit toate bunurile tatălui, a fost gelos că tatăl a dat un festin să sărbătorească întoarcerea fiului mai tânăr. (Vezi Luca 15:11-32.)

Scriptura ne spune să ne antrenăm pentru evlavie fiindcă aceasta aduce promisiuni atât pentru viața prezentă când și pentru cea care va urma (1 Timotei 4:7-8). Această evlavie izvorăște dintr‑un adevărat devotament pentru Dumnezeu, care duce la progres spiritual, când ne antrenăm inimile după Cuvântul lui Dumnezeu și trăim după placul Său.