În tinerețe mă stresam la fiecare obstacol care îmi ieșea în cale, mai ales când apăreau probleme mari. Soțul meu era mereu cel optimist, amintindu‑mi de citatul faimos al lui Mark Twain: „Am cunoscut multe necazuri în viața mea, dintre care majoritatea nu s‑au întâmplat!”.

Cu ceva timp în urmă am obținut niște bani din vânzarea proprietății părinților mei. Mi‑ar fi fost suficient să‑mi cumpăr o căsuță, dar după ce am căutat vreo două luni, n‑am găsit nimic prin zonă care să merite banii. Încurajată de fiul meu mai mare, am ales să‑mi cumpăr o bucată de teren ca să‑mi construiesc casa așa cum îmi doream. Nu după mult timp, într‑o vineri, am găsit un teren drăguț și am aranjat cu proprietarul să încheiem tranzacția luni.

Din păcate, duminică proprietarul m‑a sunat să‑mi spună că vânduse terenul. Și‑a cerut scuze și mi‑a explicat că pusese terenul la vânzare și printr‑o agenție și, deși nu se întâmplase nimic luni de zile, chiar în acea sâmbătă agenția îi vânduse terenul. Am fost foarte dezamăgită, dar am continuat să am încredere în Domnul. După o săptămână, domnul m‑a sunat și m‑a informat că cineva care urma să cumpere un teren similar la capătul străzii se răzgândise și puteam să‑l cumpăr eu cu același preț ca primul.

Am cumpărat acel teren iar acum trăiesc fericită în casa pe care mi‑am construit‑o. Dar acesta nu este finalul poveștii. S‑a întâmplat că primul teren să se învecineze cu o proprietate mai mare care este mereu închiriată și unde se dădeau petreceri până târziu în noapte. Familia care l‑a cumpărat a fost forțată să se mute și l‑a vândut în pierdere. Ceea ce am crezut că fusese o vestea rea s‑a dovedit a fi providența lui Dumnezeu.

Dacă stau să mă gândesc, îmi dau seama că viața poate fi asemuită cu niște șine de tren: trenul are nevoie de ambele șine să meargă înainte. O șină reprezintă ocaziile fericite și momentele ușoare, iar cealaltă dificultățile și durerile, care ne ajută să progresăm și să ne maturizăm. Amândouă sunt necesare pentru progres și împlinire. Trenul trebuie să treacă prin văi și peste munți, peste poduri și prin tunele, prin deșerturi și oaze, până să ajungă la destinația finală.

Să continui să mergi nu este o opțiune, ci o necesitate. Uneori nu putem vedea clar drumul dinaintea noastră și trebuie să avem încredere în Domnul să ne călăuzească, dar merită călătoria.