Tatăl meu mi‑a spus odată povestea regelui care juca șah. Poate ai auzit‑o și tu?
A fost odată ca niciodată, un rege care l‑a provocat la o partidă de șah pe un înțelept călător, promițându‑i orice își dorea, dacă câștiga. Înțeleptul i‑a spus că are o cerință modestă și că dorea doar niște orez, cantitatea fiind calculată folosind tabla de șah astfel: un bob pentru primul pătrat, două boabe pentru al doilea, patru boabe pentru al treilea, opt boabe pentru al patrulea, șaisprezece boabe pentru al cincilea, și tot așa, dublând numărul de boabe.
Regele a fost încântat de cerința aceasta simplă și au început jocul. Cum era de așteptat, regele a pierdut, așa că s‑a ținut de cuvânt, a comandat să se cumpere un sac de orez și a început să calculeze și să numere boabele. Dar la final a constatat că ceea ce datora câștigătorului era mai mult orez decât în întreaga lui împărăție.
Există diferite versiuni ale sfârșitului poveștii, cât și a învățămintelor ce se trag din ea, pe lângă lecția de matematică exponențială. Dar ceea ce m‑a făcut să‑mi amintesc de această poveste este că sunt 64 de pătrate pe tabla de șah și 365 de zile într‑un an, și fiecare ne aduce posibilitatea de a crește dar – și aici vine partea grea – trebuie să fim dedicați, consistenți și perseverenți. Un bob de orez este aproape nimic și chiar dacă îl tot dublăm la fiecare pătrat, la al paisprezecelea pătrat nu se adună decât vreo jumătate de kilogram. Asta nu pare mult. Deci, când ne hotărâm la ceva – un obicei nou, să învățăm ceva nou, să începem o afacere nouă – este foarte posibil ca la început să fim descurajați dacă ne dorim un progres prea rapid, sau nu vedem schimbări imediate.
Biblia ne arată că este important să fim administratori buni și să investim în multiplicarea lucrului pe care l‑am primit. În pilda talanților citim că fiecărei persoane i se dăduse un număr de talanți să investească: „Unuia i‑a dat cinci talanți, altuia doi și altuia unul: fiecăruia după puterea lui” (Matei 25:15).
Când stăpânul s‑a întors, i‑a răsplătit pe cei doi slujitori care au investit și au multiplicat numărul talanților primiți și le‑a spus: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău” (Matei 25:23). Pe când cel care a ascuns talantul său în pământ și nu i‑a permis să crească a fost considerat un slujitor nedemn (Matei 25:14-30).
Să nu subestimăm efectul cumulativ al pașilor aparent mici de progres! Să avem răbdare și să fim slujitori buni cu ceea ce ne‑a încredințat Dumnezeu și să vedem cum crește.
