De cum intri în restaurant nu poți scăpa de zâmbetul ei cald. O cunosc de mai bine de 20 de ani, dar arată la fel. Este mică, modestă, mereu pe fugă să se ocupe de nenumăratele urgențe ce apar zilnic într‑un restaurant așa de mare ca al ei. Pare că îi știe pe toți; dar, cel mai important aspect este că are întotdeauna zâmbetul pe față și un cuvânt de încurajare. De fiecare dată când o vizitez mă minunez de ea.
Viața nu i‑a fost perfectă. A avut niște probleme de familie și probleme serioase de sănătate. La un moment dat începuse să aibă migrene atât de puternice că nici nu putea să stea în picioare. Doctorii i‑au descoperit o tumoare mare pe creier care trebuia operată. I‑a luat câțiva ani să‑și revină la normal, dar a venit mereu la muncă și, în ciuda disconfortului și al durerii, a pierdut doar câteva zile.
Cred că mulți oameni vin la restaurantul ei doar ca să primească unul din zâmbetele ei și un cuvânt de încurajare! Dar sunt mult mai multe în viața acestei femei.
De multe ori ea oferă mâncare săracilor. Din fericire, tot mai mulți patroni de la alte restaurante au început să facă la fel, iar mâncarea rămasă care ar fi fost aruncată acum este servită în centrele pentru persoane fără adăpost.
Ea angajează foști drogați și deținuți. Necesită multă credință și încredere să dai o a doua șansă unor astfel de persoane, iar mulți au fost impresionați și s‑au schimbat fiindcă a arăta încredere din nou este un dar valoros și neprețuit.
De asemenea, ea a oferit ospitalitate mamelor singure cu copiii lor. Eu numesc asta cea mai bună dovadă de creștinătate, când îți deschizi viața și împarți cu „aproapele” tău în nevoie. Poate fi obositor, deranjant și posibil puțin riscant. De câteva ori chiar a salvat persoane de la supradoză. Am fost șocată când am auzit asta și prima întrebare care mi‑a venit în minte a fost Oare eu aș avea atâta dragoste?
Pentru mine, ea este un sfânt din zilele noastre.