În calitate de creștini noi suntem trimiși de Iisus să proclamăm evanghelia și să împărtășim cu alții vestea bună despre împărăția lui Dumnezeu. După învierea lui Iisus, ultima Lui poruncă pentru ucenicii Lui a fost: „Duceți‑vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându‑i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați‑i să păzească tot ce v‑am poruncit” (Matei 28:19-20).
Cartea Faptele Apostolilor relatează cu detalii vii creșterea rapidă a bisericii timpurii și răspândirea evangheliei în multe locuri deoarece primii ucenici au proclamat cu conștiinciozitate vestea bună în lung și‑n lat. În Fapte 8, spre exemplu, citim povestea ucenicului Filip, care călătorea spre Samaria și „propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Iisus Hristos” și mulți au devenit creștini (Fapte 8:5-12).
În calitate de creștini am fost chemați, fiecare dintre noi, să mărturisim în fiecare zi prin ceea ce facem zilnic. Biblia ne învață că prin Hristos am fost împăcați cu Dumnezeu – iar în schimb am primit slujba de împăcare să‑i aducem și pe alții la credința în Iisus. Am fost chemați, fiecare în parte, să fim ambasadorii lui Hristos pentru împărăția lui Dumnezeu: „Noi suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcați‑vă cu Dumnezeu” (2 Corinteni 5:18-20).
Adevărul evangheliei și dragostea lui Dumnezeu sunt cea mai mare nevoie a omenirii. Indiferent de etnie, poziție socială, sistem de credințe sau moștenire culturală, fiecare om a fost făcut după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27) și fiecare se va confrunta cu suferințe, păcate, eșecuri, dureri și frica de moarte. Foamea pe care oamenii o simt pentru adevăr, un scop în viață, bucurie și liniște sufletească este de la Dumnezeu, fiindcă astfel El caută să îi atragă pe oameni către El (Ioan 12:32).
Biblia spune că Dumnezeu „a pus în inima lor gândul veșniciei” (Eclesiastul 3:11). El a dat fiecărui suflet uman conștientizarea faptului că există ceva mai mult decât viața asta pământească, care inevitabil va trece. „Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere” (Iacov 4:14). Această conștientizare îi face pe oameni să caute adevărurile eterne care le vor răspunde la cele mai profunde întrebări și îi vor ajuta să găsească scop și semnificație în mijlocul provocărilor și durerilor acestei vieți.
Iisus a spus că El a venit „să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10) iar odată s‑a abătut câteva mile din drumul Său, în căldura dogoritoare a zilei, ca să ajungă la o femeie străină de la fântână. Acea femeie a fost atât de emoționată de descoperirea adevărului prin acel străin încât „și‑a lăsat găleata, s‑a dus în cetate și a zis oamenilor: «Veniți de vedeți un Om care mi‑a spus tot ce am făcut: nu cumva este Acesta Hristosul?»” (Ioan 4:28-29). Ca rezultat „mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Iisus din pricina mărturiei femeii” (Ioan 4:39-42).
Apostolul Pavel a fost un mare mărturisitor iar Biblia a consemnat că el și-a spus povestea personală. (Vezi Fapte 22:1-16.) Când împărtășești cu alții despre credință este de folos să îți spui mărturia personală despre cum ai ajuns tu la Hristos. Multora le plac poveștile, iar cele de viață sunt de obicei măturii eficiente. Dacă oamenii pot admite că ar fi posibil ca viața ta să se fi transformat datorită credinței, este ca un bob de muștar de credință care a fost plantat, gândul că și viețile lor ar putea fi schimbate și ar putea să ajungă să creadă în Iisus.
Deci, proclamă‑L pe Hristos și spune povestea cum a transformat El viața ta. Împărtășește cu alții că Dumnezeul adevărat este un Dumnezeu bun, blând, iubitor și preocupat de copiii Săi, care urăște războiul și deplânge sărăcia și opresarea săracilor și care dorește ca fiecare inimă să fie răscumpărată și adusă la El. Spune‑le oamenilor povestea planului de mântuire a lui Dumnezeu în faptul că L‑a trimis pe Fiul Său în lume, ca prin viața și moartea Lui pe cruce, pentru răscumpărare, să putem primi darul Său al mântuirii (Ioan 3:16-17).
Iisus a spus că cei creștini sunt „lumina lumii”. A continuat prin a spune că o cetate pe un munte nu poate rămâne ascunsă și că oamenii nu aprind o lumânare ca să o ascundă sub masă, ci o pun pe masă pentru a lumina întreaga casă (Matei 5:14-15). Odată ce L‑ai acceptat pe Iisus ca mântuitor, ești chemat să îți lași lumina să strălucească înaintea oamenilor să vadă faptele tale bune și să dea slavă Tatălui tău din Ceruri (Matei 5:16).
S‑ar putea să ne simțim inadecvați sau nesiguri despre cum să procedăm ca să ne împărtășim credința, însă Iisus a promis că ucenicii Lui vor primi o ungere de putere să‑i ajute să fie mărturisitori. „Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și‑Mi veți fi martori” (Fapte 1:8). Dacă ne facem partea noastră să plantăm semințele credinței și îndreptăm oamenii către Cuvântul lui Dumnezeu, putem avea încredere că Duhul lui Dumnezeu va lucra în inimile și în viețile lor prin mărturisirea pe care le‑am făcut‑o.
Deși suntem chemați să fim mesagerii lui Dumnezeu care îndreaptă oamenii spre mântuire, doar Duhul Sfânt poate lucra în viețile și în inimile oamenilor să‑i aducă la decizia de a se naște din nou în împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:3). Faptul că oamenii aleg sau nu să creadă și să-L primească pe Hristos este alegerea lor personală. Munca noastră este pur și simplu să ducem Cuvântul lui Dumnezeu și să îl plantăm în inimile receptive.
Poate că uneori nu vedem rodul muncii noastre, sau impactul pe care îl are mărturia noastră în viața unui om și poate că și mulți alții joacă un rol în călătoria și credința unui om. Unul poate că seamănă sămânța, altul o udă, dar este Dumnezeu cel care o face să crească (1 Corinteni 3:6-8). Fiecare dintre noi suntem chemați să ne facem partea și să încercăm să pregătim terenul, să‑l înmuiem cu rugăciunile noastre și să plantăm sămânța Cuvântului lui Dumnezeu. Depinde de individ să primească și doar Dumnezeu poate să facă să prindă rădăcini, să crească și să aducă roadă. (Vezi Pilda semănătorului din Luca 8:4-15.)
Este important, de asemenea, să‑ți faci partea să înveți, în timp, cât mai multe despre fundamentele credinței tale și să aprofundezi cunoașterea Bibliei ca să fii „un lucrător care împarte drept Cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15). Aceasta te va ajuta să poți răspunde întrebărilor oamenilor și să le împarți scripturile și „să fii totdeauna gata să răspunzi oricui îți cere socoteală de nădejdea care este în tine” (1 Petru 3:15, parafrazat).
Biblia ne învață că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8) și că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Noi, mesagerii Lui, suntem chemați să împărțim dragostea Lui altora, ca să o simtă și ei și să‑L cunoască pe El. Putem întotdeauna să reflectăm dragostea Lui către alții chiar și cu un simplu cuvânt de încurajare, sau cu o faptă bună, ca ei să simtă dragostea lui Dumnezeu. Sfântul Augustin (354-430 d.H.) a scris odată că dragostea „are urechi să audă suspinele și durerile oamenilor. Are mâini să ajute oamenii. Are picioare să se grăbească către cei săraci și în nevoie”.
Iisus a venit „să vestească săracilor Evanghelia, să tămăduiască pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiască robilor de război slobozenia” (Luca 4:18). Și El ne‑a trimis, în calitate de creștini, să proclamăm evanghelia în toată lumea, la toți oamenii (Marcu 16:15). Duhul lui Dumnezeu te va călăuzi către cei care vor răspunde la mesaj, fie imediat, sau mai pe urmă. Duhul Său îți va da puterea să le vorbești despre El și să le împărtășești dragostea Sa „căci dragostea lui Hristos ne constrânge” (2 Corinteni 5:14).
Ca ambasadori pentru Hristos, suntem chemați să împărțim dragostea lui Dumnezeu tuturor oamenilor indiferent de statutul lor socio-economic, sistemul lor de credințe sau opiniile lor despre lume, indiferent de etnia sau moștenirea lor culturală. Fie ca fiecare dintre noi să împărtășească vestea bună a evangheliei și să reflecte lumina lui Dumnezeu și dragostea Lui pentru alții, astfel încât ei să poată ajunge să‑L cunoască și să‑L primească pe El. „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe care L‑ai trimis Tu” (Ioan 17:3).