Așteptam un prieten să vină să mă ia cu mașina și, între timp, stăteam într‑un restaurant liniștit. Pe un panou de sticlă era o albină care încerca să scape din închisoarea ei transparentă. Zbura în sus și în jos până obosea și cădea, apoi iar repeta același efort din nou și din nou. Curios era că se afla la doar câțiva centimetri de o ușă deschisă în dreapta ei. Dar nu o vedea. Poate că nu luase în considerare și posibilitatea de a zbura pe direcție orizontală ca să găsească o cale de scăpare. Din perspectiva ei lumea din exterior și libertatea erau atât de reale și totuși inaccesibile.
Doar după vreo zece minute de zboruri frenetice și căderi a reușit să scape. Cum a reușit? De fapt a fost speriată. Cineva din exterior a lovit în panoul de sticlă iar albina s‑a simțit amenințată. Nu știa că sticla o separa de dușmanul ei. Încercând să‑și evite prădătorul, și‑a ieșit din rutină și a zburat în altă direcție, nimerind să zboare prin ușa deschisă.
Te‑ai simțit și tu vreodată ca acea albină? Că te afli într‑o rutină din care nu poți scăpa? Ca și cum răspunsul pe care îl cauți este atât de simplu și totuși inaccesibil?
Uneori Dumnezeu permite sau trimite situații care par probleme (sau obstacole) majore, dar poate că El doar închide o ușă ca să ne călăuzească către o alta care să ne aducă pe calea cea bună.