O prietenă m‑a sunat entuziasmată. Își luase, în sfârșit, examenul de conducere. Perseverase, în ciuda tuturor testelor ratate și a instructorilor duri, luându‑și până la urmă carnetul. Pe când se chinuia cu „eșecurile”, mama mea a încurajat‑o spunându‑i: „Nimeni nu te va întreba din câte încercări ți‑ai luat carnetul de conducere. Indiferent de cât de multe ori ai încercat, odată ce l‑ai luat, l‑ai luat”.

Până acum nu mă gândisem în felul acesta la perseverență. Dar este adevărat – nimeni nu te întreabă câte prăjituri ai ars până la cea delicioasă pe care o servești. Dacă ajungi pe vârful Everestului, ai ajuns în vârf. Eșecurile de pe drum nu reduc succesul final.

Este un gând încurajator. Și mi‑a revenit în minte când m‑am gândit la poezia lui E.A.Guest „Nu se putea face”.

Și‑a luat inima-n dinți, schițând un zâmbet.

Dacă era îngrijorat, cu siguranță nu o arăta.

A început să cânte în timp ce se ocupa

De ceea ce nu se putea face, el a rezolvat!

Am observat pentru prima oară că nu se spunea niciunde că ar fi rezolvat imediat. Mi‑am imaginat mereu să fie ceva rapid 1-2-3: „Omul vede muntele, toți spun că nu se poate face, el își ia inima‑n dinți și voilà! Victoria îi aparține!” Aceasta era imaginea pe care o aveam în minte întotdeauna referitor la această poezie. Dar acum o văd cu alți ochi. Poate că acest „în timp ce se ocupa de…” să fi luat săptămâni sau chiar luni, sau ani. Însă nimic din toate astea nu au afectat rezultatul final: El a rezolvat! Asta spune totul!

Uneori, când mă confrunt cu multe obstacole și eșecuri, nu văd pentru ce ar fi util să încerc din nou. Succesul și ce poate aduce el pot părea o fantezie și ne‑ar fi mai bine dacă am renunța. De fiecare dată când prietena mea a luat un rezultat aproape bun, dar nu suficient să ia permisul de conducere, a simțit că nu mai merită efortul. Dar, cu toate acestea, a continuat să încerce. Din nou și din nou, până când, în final, și‑a luat permisul și atunci a știut că a meritat!

Și noi s‑ar putea să eșuăm și să‑i dezamăgim pe alții; alții s‑ar putea să greșească față de noi sau să încerce să ne oprească. Dar putem întotdeauna să încercăm din nou. Avem un drept dat de Dumnezeu să continuăm să încercăm. „Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire” (Proverbe 24:16). Ni s‑a dat privilegiul de a alege și putem alege întotdeauna să încercăm încă o dată.

Avem dreptul să încercăm.