Pe când eram nouă în viața de credință, am petrecut ceva timp în Nova Friburgo, în munții din Rio de Janeiro, împreună cu alți doi misionari. Era un oraș frumos cu arhitectură germană și elvețiană, cuibărit între cei mai înalți munți din țară.

Obișnuiam să merg în piața centrală și să vorbesc cu vânzătorii. Era acolo o tânără femeie, pe nume Sara, care mi‑a atras atenția. Scăpase de curând de dependența de droguri și își ținea Biblia pe tejghea alături de brățările și colierele colorate pe care le vindea. Ea mi‑a spus: „Aceasta este sabia mea acum”. Credința ei era așa de sinceră că m‑a inspirat și pe mine.

Într‑o zi Sara ne‑a rugat să mergem la ea acasă să ne rugăm pentru fiul ei. „Are febră și bronșită”, ne‑a spus, „dar știu că dacă vă rugați pentru el se va vindeca!”

Mai târziu, după-amiază, ne‑a dus la casa ei modestă, unde locuia împreună cu părinții ei și fiul ei de un an, care era culcat într‑un pătuț. Ea l‑a ridicat și l‑a adus la noi. Am observat că prietenii mei nu erau prea siguri ce să facă, dar n‑am vrut să rănesc credința Sarei, așa că am început să mă rog pentru copil.

Mă mai rugasem de vreo două ori pentru vindecare, dar doar pentru mine. Mi‑am întins mâinile asupra copilului cuprins de febră, conștientă că era nevoie de un miracol. Am început să cer mila lui Dumnezeu și să revendic câteva versete din Biblie despre vindecare, pe care le memorasem.

Când am deschis ochii băiețelul se împingea din brațele Sarei și începu imediat să alerge prin casă ca un băiețel normal de un an, perfect sănătos. Nu mai avea febră, iar Sara a început să‑L slăvească pe Dumnezeu.

Locul unde stăteam noi era la jumătate de oră distanță, spre deal, departe de luminile orașului, și era o noapte înstelată. În timp ce mergeam am vorbit cu bunul meu Dumnezeu și i‑am mulțumit pentru miracolul pe care L‑a făcut și parcă El mi‑a zâmbit prin miile de luminițe de deasupra mea. Atunci și acolo am înțeles‑o pe femeia care a atins haina lui Iisus. Când a primit vindecarea, Iisus i‑a spus: „Îndrăznește fiică! Credința ta te‑a tămăduit!”1

  1. Vezi Matei 9:20-22.↑