De ce contează atât de mult Învierea

De fiecare dată când sărbătorim Paștele comemorăm darul lui Dumnezeu al mântuirii. Din dragoste pentru umanitate, Dumnezeu a creat o cale prin care noi să intrăm în relație eternă cu El prin Fiul Său. Iisus a venit în lumea aceasta din dragoste, a trăit precum trăim noi și s‑a dat să fie crucificat și a suferit pentru iertarea noastră. Moartea Lui a făcut posibil ca noi să îl cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeu și să trăim cu El pentru totdeauna.

Noi știm că Iisus este Fiul lui Dumnezeu din întâmplările relatate despre El în Evanghelii. El a spus și a făcut numeroase lucruri care au atestat faptul că El este Fiul lui Dumnezeu. Învierea Sa din morți, pe care o celebrăm la fiecare Paște, este dovada că El este tot ce a spus că este – că El este mult așteptatul Mesia și Fiul lui Dumnezeu.

Deși odată Iisus a menționat că El este Mesia, în general nu s‑a referit la Sine în felul acesta. Titlul Mesia aducea idei preconcepute în mințile oamenilor din vremea Lui și așteptări de natură politică. Susținând că este Mesia ar fi adus, probabil, conflicte premature cu liderii evrei și cu guvernul roman. Ar fi adus și așteptările ca Mesia să îi elibereze de opresiunea romană și să elibereze fizic poporul evreu.

Iisus s‑a referit la Sine ca fiind Fiul omului de mai multe ori în Evanghelii, un titlu ne-mesianic din cartea lui Daniel, cu care evreii din vremea Lui erau familiari (Daniel 7:13-14). Referindu‑se la Sine ca fiind Fiul omului, Iisus a putut vorbi despre misiunea Sa pe pământ – ceea ce includea suferința și moartea Sa, a doua Sa venire, rolul Său în judecată și viitorul Său glorios – fără să folosească titlul Mesia care avea o mare încărcătură politică.

În Evanghelii, Iisus a fost singurul care a folosit titlul Fiul omului când s‑a referit la Sine. El a folosit acest titlu să invoce autoritatea de a face ceea ce numai Dumnezeu poate face, adică de a ierta păcate. „Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ʼScoală‑teʼ, a zis El slăbănogului, ʼridică‑ți patul și du‑te acasăʼ ” (Matei 9:6). El s‑a referit la Sine în felul acesta și când le‑a spus ucenicilor Săi că va urma să fie crucificat și apoi să învie în a treia zi (Matei 17:22-23).

Iisus a prevestit că, în calitate de Fiu al omului, El își va da viața pentru achitarea noastră: „Pentru că Fiul omului n‑a venit să i se slujească, ci El să slujească și să‑și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:28). Așa că El a fost crucificat, a murit și a fost îngropat – apoi a înviat din morți. Sacrificiul Său până la moarte ne‑a dat nouă viața veșnică (1 Petru 2:24).

Un alt mod în care a folosit Iisus denumirea Fiul omului a fost când a vorbit despre a doua Sa venire, atunci când se va întoarce să‑și stabilească conducerea Sa și să pronunțe judecata. Cartea Daniel vorbește despre „unul ca un fiu al omului” care a venit pe norii cerului (Daniel 7:13). Face referință la o figură umană cu autoritate, glorie și reverență, iar împărăția eternă evocă o imagine de putere rezervată doar lui Dumnezeu.

Iisus este numit și Fiul lui Dumnezeu, atât de El cât și de alții. Acest statut apare de-a lungul evangheliilor, mai ales în ceea ce a spus El despre Sine. Din Evanghelii înțelegem că El era din eternitate cu Tatăl înaintea creației lumii, fiind Cuvântul lui Dumnezeu, și că El a făcut toate lucrurile. Apoi Cuvântul s‑a întrupat în persoana lui Iisus, care, prin viața pe care a trăit‑o ne‑a învățat despre Dumnezeu și despre iubirea Sa. „Și Cuvântul s‑a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl”(Ioan 1:14).

Ni se spune despre El că este Fiul prin istorisirile despre nașterea Sa, despre faptul că paternitatea Lui vine direct de la Dumnezeu prin concepția de la Duhul Sfânt, și de aceea El este numit Fiul lui Dumnezeu (Luca 1:31-35). L‑au numit Iisus, ceea ce înseamnă „Iahve este mântuirea” – Iahve fiind unul dintre numele folosit de evrei pentru Dumnezeu.

Când Iisus a fost botezat de Ioan Botezătorul în Râul Iordan la începutul misiunii Sale, vocea lui Dumnezeu a afirmat: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care îmi găsesc plăcerea”(Matei 3:16-17).  Aproape de sfârșitul misiunii Sale, când a avut loc schimbarea la față, Dumnezeu a afirmat din nou că El este Fiul Său (Matei 17:5).

Iisus a avut o relație unică cu Tatăl deoarece îl cunoștea așa cum numai Fiul l‑ar putea cunoaște. Când a fost întrebat de liderii evrei dacă El este Fiul lui Dumnezeu, El a răspuns afirmând: „Marele preot L‑a întrebat iarăși și i‑a zis: ʼEști Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?ʼ ʼDa, suntʼ i‑a răspuns Iisus. ʼȘi vei vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii ceruluiʼ ”(Marcu 14:61-62).

Afirmația pe care Iisus a făcut‑o despre Sine și despre relația Sa cu Dumnezeu, pretinzând că este egal cu Dumnezeu, acceptând câteodată să fie venerat (Matei 14:33) și susținând că face munca Tatălui, au fost considerate blasfemii de către cei care i se opuneau. Liderii religioși evrei L‑au considerat pe Iisus un mesia fals și că trebuie să moară pentru ca romanii să nu le distrugă nația din cauza Lui (Ioan 11:47-50). Deși evreii nu aveau autoritatea să‑L ucidă pe Iisus, puteau să‑L crucifice cu autorizarea romanilor. Presupusul mesia fals, cel care a pretins că este Fiul lui Dumnezeu, a fost crucificat, iar problema a părut să fie rezolvată.

Însă apoi… El a înviat din morți. Iar învierea Lui a dovedit că tot ce a spus că este, toată autoritatea pe care susținea că o are – mesianică, putere și stăpânire, și calitatea de Fiu – era adevărată. Iisus este ceea ce spune că este.

Dacă Iisus nu ar fi înviat, n‑ar fi existat Învierea și tot ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spusese despre El ar fi fost fals. Credința noastră, după cum spunea Pavel, ar fi fost fără valoare (1 Corinteni 15:14). Însă învierea dovedește că, credința noastră este inestimabilă. Dovedește că Iisus este Dumnezeu Fiul.

Datorită învierii, suntem asigurați că, prin credința în Iisus, avem viața veșnică. În asta constă Paștele. De aceea este o zi de slavă și de mulțumire către El, pentru sacrificiul Său măreț, pentru că și‑a dat viața pentru noi. De aceea este o zi de slujire lui Dumnezeu pentru planul minunat pentru mântuire. De aceea Paștele este o zi minunată să‑ți stabilești un angajament personal să împarți vestea bună că Iisus s‑a născut și că oferta Lui gratuită de mântuire este valabilă pentru toți cei care îl primesc. Paște Fericit!