În viața mea, inamicul meu numărul unu împotriva liniștii sufletești a fost mereu frica: frica în legătură cu trecutul, cu viitorul, cu ce cred oamenii despre mine, de a fi respinsă, să îi dezamăgesc pe alții sau frica de boală. Ca să contracarez această tendință a mea, mi‑am făcut un obicei în a mă ruga primul lucru de dimineață și să‑mi pun toată îngrijorările în mâinile lui Dumnezeu. Atunci simt de parcă iau sacii grei de povară pe care îi car în spate și îi pun pe umerii lați ai lui Iisus. Apoi mă simt ușurată că am depășit frica prin credință.

Un alt dușman al fericirii mele a fost compararea și gelozia. Îmi spuneam: „Uită‑te ce bine arată acela. Uită‑te la câte a realizat. Uită‑te la mașina nouă pe care și‑a cumpărat‑o și pe care eu nu mi‑o permit” și așa mai departe. Ca să contracarez acest mod de gândire mi‑am făcut un jurnal de recunoștință. În acesta scriu cel puțin trei binecuvântări pe care Dumnezeu mi le‑a dat în ultimele zile. Pot fi chiar și lucruri mărunte precum soarele care strălucește sau păsările care cântă.

Efectul pozitiv pe care îl are recunoștința asupra minții noastre este dovedit acum științific, cu scanarea computerizată a creierului ce arată schimbările produse. Recunoștința creează speranță și gândire pozitivă. Când sunt recunoscătoare nu mă mai gândesc la alții, ci mă uit la Dumnezeu și îmi amintesc de bunătatea și de mila Lui pentru mine.

Al treilea hoț de fericire la mine a fost resentimentul. Mă gândeam: „Uite ce mi‑au zis, sau mi‑au făcut! Sper să li se întâmple și lor ceva ca să știe cum m‑au făcut să mă simt… Ups, stop!” Să iertăm pe cineva care ne­‑a rănit este pentru protecția inimii și emoțiilor noastre și ca să lăsăm o ușă deschisă ca persoana să regrete și să revină în cercul nostru. Iar iertând ne readucem la sursa cea mare de fericire și mulțumire de sine, care este dragostea. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8) și ar trebui să ne protejăm și să ne îngrijim de relația noastră cu El.

Aceasta este rețeta mea pentru mulțumire de sine: să lupt împotriva temerilor mele cu credința. Îmi țin sub control tendința de a mă compara cu alții, cu credința că împreună cu Domnul pot realiza lucruri mărețe. Și îi cer lui Iisus să‑mi umple inima cu dragoste și cu harul de a‑i ierta pe alții, ceea ce îmi aduce multă bucurie și mulțumire!