Bucuria Domnului: speranța și tăria noastră

Căutarea fericirii este un subiect comun în articole, rețele de socializare, cărți, podcasturi, emisiuni TV și filme. Ideea lor este că trebuie să‑ți urmezi visurile și să cauți să te împlinești personal ca să‑ți găsești fericirea. Însă noi, creștinii, am descoperit adevărata sursă de fericire de durată care rezistă furtunilor vieții și este o constantă în ciuda situațiilor destabilizatoare din lume.

Deși Iisus a menționat în mod specific bucuria Sa doar de două ori în Evanghelii (Ioan 15:11, 17:13) bucuria aceasta se vedea în viața Lui și în învățăturile din Biblie. Găsim 173 de mențiuni și exemple de fericire și bucurie în Noul Testament – și sute altele în Vechiul Testament. În cartea Neemia, citim că „bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10) iar în Psalmi citim despre bucuria mântuirii Sale și despre „bucuriile nespuse” pe care le găsim în prezența Lui (Psalmul 51:12; 16:11).

Biblia ne învață că împărăția lui Dumnezeu este dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14:17). Când Apostolul Pavel a enumerat roadele Duhului, bucuria era chiar după dragoste (Galateni 5:22-23). Vedem că bucuria este o parte importantă din viața creștină, dar ce este mai exact această bucurie despre care se vorbește aici?

Bucuria și fericirea sunt considerate de multe ori sinonime. Însă cuvintele din limba greacă folosite în Noul Testament pentru bucurie și pentru fericire nu sunt atât de apropiate ca înțeles, iar cuvintele grecești care exprimă conceptul de fericire nu sunt atât de des folosite în Noul Testament. Dicționarul The Dictionary of Later New Testament and Its Developments definește bucuria ca fiind „o stare mentală stabilă” și „o modalitate încrezătoare de a privi viața, înrădăcinată adânc în credință, într‑o conștientizare și încredere profundă în suveranitatea lui Dumnezeu, care s‑a arătat pe Sine prin Iisus Hristos”.

Deci, care este fundamentul acestei bucurii? Este mântuirea noastră, câștigată pentru noi prin viața, moartea și învierea lui Iisus, și siguranța că numele noastre sunt scrise în Rai (Luca 10:20). Noi avem bucurie – ne bucurăm – deoarece avem speranța moștenirii eterne, iar Dumnezeu ne‑a dat garanția aceasta prin Duhul Sfânt din inimile noastre (2 Corinteni 1:22).

Putem avea bucurie deoarece privim în perspectivă, știind că indiferent de greutățile vieții de acum, vom trăi cu Dumnezeu pentru totdeauna. Iisus ne‑a dat un exemplu când a privit peste încercările acestei vieți către ceea ce urma în eternitate „pentru bucuria care‑i era pusă înainte a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2).

Noi avem bucurie datorită prezenței lui Dumnezeu în viețile noastre prin Iisus, cel care a luat formă umană și a trăit printre noi (Ioan 1:14). Când citim despre nașterea lui Iisus, întregul eveniment este plin de bucurie. Când Elisabeta a auzit vocea Mariei, pruncul ei nenăscut, Ioan Botezătorul, a săltat de bucurie în pântecele mamei sale (Luca 1:44). Îngerul care a apărut păstorilor în noaptea nașterii lui Iisus a proclamat: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul” (Luca 2:10). Când magii au văzut steaua „n‑au mai putut de bucurie” (Matei 2:10).  Prezența lui Dumnezeu aduce bucurie celor ce cred în El.

Prezența lui Dumnezeu devine o parte din viețile noastre atunci când suntem umpluți cu Duhul Sfânt, iar Duhul este în legătură cu bucuria. „Ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt” (Fapte 13:52); bucuria Lui se leagă și cu speranța: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde” (Romani 15:13). Slujirea și slăvirea Domnului aduc în noi bucurie. „După ce i s‑au închinat, ei s‑au întors în Ierusalim cu o mare bucurie” (Luca 24:52).

Care este sursa bucuriei noastre? Bucuria noastră provine din credința noastră în învățăturile Bibliei, de la Geneza și până la Apocalipsa. Dumnezeu este creatorul nostru. El a creat omenirea după imaginea Sa (Geneza 1:26-27). Deși omenirea a decăzut și s‑a îndepărtat de El din cauza păcatelor noastre, putem fi răscumpărați și împăcați cu Dumnezeu prin moartea lui Iisus pe cruce, care a adus iertarea păcatelor noastre atunci când credem și îl primim pe Iisus în inimile noastre. Astfel suntem „născuți din nou prin învierea lui Iisus Hristos din morți, la o nădejde vie și la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru noi” (1 Petru 1:3-5). Raiul este descris ca fiind locul de bucurie, dragoste și pace veșnică, acolo unde nu va mai fi nici durere, nici tristețe, nici singurătate (Apocalipsa 21:4).

Bucuria Domnului nu depinde de circumstanțele în care ne aflăm; poate înflori chiar și în mijlocul durerii, al suferinței, al pierderilor și al tristeții. Biblia ne spune că „ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre; căci știm că necazul aduce răbdare” (Romani 5:2-3). Nu este ușor să te bucuri în durere și nici nu este firesc să fii mereu bucuros. Însă noi suntem chemați „să ne bucurăm totdeauna în Domnul” (Filipeni 4:4).

Când valurile, vânturile și furtunile vieții vin asupra noastră putem să găsim bucurie știind că Dumnezeu nu ne va lăsa niciodată și că El are un plan și un scop pentru viețile noastre, chiar dacă nu îl putem discerne. Putem să ne găsim mângâierea și credința să îndurăm dificultățile cu care ne confruntăm și să ieșim biruitori dacă privim la promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu. Citind Biblia, Duhul lui Dumnezeu folosește Cuvântul Său ca să vorbească inimilor noastre, să ne mângâie și să ne călăuzească, dându‑ne credință și speranță, ceea ce sunt pietre de temelie ale bucuriei.

Noi cultivăm bucuria punându‑ne încrederea în Dumnezeu și sălășluind în El și în Cuvântul Său, încât bucuria Sa să rămână în noi, iar bucuria noastră să fie deplină (Ioan 15:10-11). Ne amplificăm bucuria atunci când creștem în recunoștință și aducem mulțumiri indiferent de situația în care ne aflăm. „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Iisus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:18).

Indiferent dacă circumstanțele noastre prezente sunt plăcute sau neplăcute, noi suntem chemați să aducem mulțumiri. Asta nu înseamnă să mulțumim pentru dificultăți, dar să fim mulțumitori în mijlocul oricărei situații, bune sau rele. Putem fi mulțumitori pentru că știm că Domnul lucrează în situația noastră prezentă pentru binele nostru, știind că nu ne va da o povară mai mare decât ce putem duce și că Harul Său ne este suficient ca să o cărăm (2 Corinteni 12:9).

Bucuria este răspunsul la prezența constantă a lui Dumnezeu în viețile noastre – dragostea Sa, binecuvântările Sale și promisiunile Sale; la relația pe care o avem cu El și la privilegiul de a fi copii ai Săi (Ioan 1:12-13). Recunoscând și fiind recunoscători pentru binecuvântările lui Dumnezeu ne ajută să umblăm în fiecare zi în bucuria Lui și să avem o atitudine pozitivă asupra vieții. Când îi mulțumim și îi aducem slavă, simțim bucuria care este moștenirea noastră în Hristos și tăria noastră!