Cam cu vreo 20 de ani în urmă am cumpărat o bucată de teren pe care mi‑am construit o casă confortabilă. Apoi, am adăugat un teren de volei, iar mai târziu o mică piscină. Am avut multe momente distractive cu familia.

Casa cea mare ne‑a permis să avem reuniuni de familie și mi‑am reluat legătura cu cele trei surori ale mele, care ni se alăturau la aceste evenimente. Și, pentru prima oară în viața mea, am avut timp să plantez o grădină de flori și una mică de legume, ceea ce mi-a adus multă bucurie.

Pe măsură ce copiii mei au ajuns independenți și s‑au mutat, am început să trăiesc un sentiment de goliciune și de singurătate. Nu puteam să merg pe afară ca să vorbesc cu oamenii despre Iisus, așa cum făcusem în tinerețe, pentru că, casa noastră era în afara orașului, iar eu sunt prea în vârstă și nu mai pot umbla atât ca pe vremuri.

Apoi, Dumnezeu mi‑a arătat că încă mă poate folosi dacă sunt dispusă să scriu și să îmi împărtășesc experiențele de viață. Mi‑am luat primul calculator și am început să scriu, mai timid la început. Dar cu timpul am învățat să îmi placă foarte mult. Prietenii îmi spuneau că îi încurajau foarte mult articolele mele, ceea ce îmi umplea sufletul de bucurie. Mi‑am găsit curajul să scriu și o scurtă carte, numită Amintește‑ți cine ești (Remember who you are), despre povestea vieții mele, despre călătoriile mele prin lume ca hippy și cum m‑a schimbat Iisus și m‑a salvat.

M‑am alăturat bisericii locale și am lucrat ca voluntară timp de patru ani ca profesoară de engleză pentru adulți și copii. În ultimii câțiva ani am fost voluntară la un grup de terapie pentru părinți și rude ale persoanelor cu dependențe și probleme de comportament. Aceste activități noi mi‑au adus bucurie, prieteni, experiențe noi și ocazii să învăț.

Mai am doi fii care locuiesc cu mine, iar eu fac munca în casă, gătesc și cos. Seara fac plimbări lungi pe lângă palmieri, vorbesc cu Creatorul meu și mă bucur de minunatele culori ale apusului.

Am trecut prin multe schimbări, însă bucuria de a trăi mi se înnoia zi de zi. Cred că este datorită faptului că îl aveam pe Iisus, care nu s‑a schimbat și a rămas mereu cu mine. El este cu adevărat cel care dă scop vieții mele!