Marilyn era o tânără adultă care se confrunta cu o provocare decisivă – aceea de a‑și lua carnetul de șofer. Încă din copilărie se speria de tirurile de pe autostradă care sunau din claxoane, de motocicletele care treceau în viteză de pe o bandă pe alta, de pietonii care treceau în fugă neregulamentar și de șoferii supărați care țipau unul la altul. Prima ei încercare de a‑și lua carnetul s‑a încheiat cu un eșec rușinos.
Într‑o dimineață, pe când stătea singură pe locul șoferului, într‑o mașină oprită, și‑a reluat în minte testul – ce a greșit și ce ar fi putut face mai bine. Privind volanul, s‑a întrebat cum va putea vreodată să aibă încrederea necesară să conducă.
O mișcare undeva, în față, i‑a atras atenția. Pe trotuar venea o femeie de vârstă mijlocie. Era greu să nu o observi. Femeia avea cam 1,40 m înălțime, iar unul dintre picioarele ei era mai scurt decât celălalt. Șchiopăta ciudat pe trotuar, ajutându‑se de un baston.
Marilyn observă discret că femeia se oprise, se întoarse și se coborî cu grijă de pe trotuar pe carosabil. Se uită în ambele direcții înainte să pornească legănat spre partea cealaltă.
Cu sentimente amestecate de îngrijorare și de simpatie, Marilyn se întrebă încotro se îndrepta femeia. Era un șir de buticuri de partea cealaltă a străzii, dar în loc să intre într‑unul din ele, femeia se ori pe marginea drumului și își căută în geantă.
Apoi se apropie de o mașină gri, deschise ușa și se urcă, cu dificultate, pe scaunul șoferului. Își puse bastonul pe scaunul pasagerului, își poziționă piciorul mai lung încât să ajungă la pedale, închise portiera și porni motorul. De pe geam Marilyn vedea că bărbia femeii de‑abia ajungea la partea de sus a volanului.
Marilyn privi cu admirație cum femeia făcu o manevră lină să scoată mașina din parcare, se încadră pe drum, prinse viteză și se îndepărtă calm. Atunci și acolo, Marilyn își găsi curajul și se hotărî să mai încerce. De data asta reuși să își obțină carnetul de conducere.
„Facă‑ți‑se după credința ta” (Matei 8:13).