Unele dintre religiile majore ale lumii nu venerează un Dumnezeu personal. El este mai degrabă privit ca pe o realitate supremă, sau principiu fundamental al universului. În acest tip de concept Dumnezeu este perceput ca fiind distant și deconectat de nevoile și de circumstanțele umane. Însă Biblia ne spune că Dumnezeu este foarte preocupat de fiecare dintre noi și, precum un tată care se îndură de copiii săi, tot așa și Domnul se îndură de cei ce‑L iubesc (Psalmul 103:13).

Alte religii, recunoscând minunile și echilibrul naturii, au concluzionat că natura însăși este Dumnezeu și că tot ce vedem este o manifestare sau parte din Dumnezeu. Fiindcă El este puterea supremă care a creat toate lucrurile, Dumnezeu este, într‑un fel, o parte din toate lucrurile și toate lucrurile sunt o parte din El, de la galaxiile cerului până la puterea coezivă a micului atom. Însă Biblia ne spune că putem venera și îl putem cunoaște personal pe Creator și putem avea o relație vie cu Dumnezeu Însăși.

Dumnezeu nu este o entitate îndepărtată căreia nu îi pasă. El este un Dumnezeu căruia îi pasă, care dorește să aibă o relație cu fiecare dintre noi, creația Lui. El s‑a făcut cunoscut nouă prin Cuvântul Său din Biblie. El este Tatăl nostru ceresc, care ne iubește și este interesat de noi în mod individual.

Dumnezeu nu dorește să suferim, să fim separați de El. Inimile noastre nu pot fi cu adevărat satisfăcute fără cunoașterea lui Dumnezeu și a iubirii Sale, fiindcă Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8). Ca să ne ajute să‑L cunoaștem și ca să ne aducă viața veșnică și mântuirea, El L‑a trimis pe propriul Său Fiu, pe Iisus, pe pământ, cu aproape 2000 de ani în urmă. Iisus a fost conceput în mod miraculos prin Duhul lui Dumnezeu și a devenit o reprezentare vie a lui Dumnezeu, ca noi să putem vedea cum este marele Creator invizibil. Și astfel vedem că El este un Dumnezeu al iubirii, fiindcă Iisus a mers peste tot să facă bine, să ajute oamenii și să îi învețe despre marea iubire a lui Dumnezeu pentru noi toți.

Odată ce Iisus și‑a îndeplinit sarcina de a proclama vestea bună a mântuirii și‑a dat viața pe cruce pentru păcatele tuturor oamenilor. Trei zile după ce trupul Lui fără viață a stat în mormânt, Iisus a înviat din morți, cucerind moartea și iadul pentru totdeauna.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16).