În fiecare an, de Crăciun, eu și prietena mea, Ira, pregătim ciorăpei de Crăciun pentru orfanii din două orfelinate din apropiere. Ne aduce multă bucurie să facem asta, mai ales că amândouă suntem departe de familiile noastre de Crăciun.
Organizasem o mică linie de asamblare în sufrageria mea și tocmai puteam ultimele produse de igienă, un prosopel, bomboane de Crăciun, etc. în ultima șosețică – câte una pentru fiecare copil.
Apoi am observat că mai aveam exact câte un produs rămas din fiecare.
„Poți să le iei tu”, mi‑a zis Ira.
„Nu eu!” am râs. „Nu am nevoie de ele.”
Așa că am lăsat obiectele în plus pe o măsuță.
Am pus șosețelele în cutii, pe care le‑am dus în mașina Irei fiindcă ea urma să le ducă la orfelinate.
„Copiii vor fi foarte bucuroși, cu siguranță”, am spus eu zâmbind, făcându‑i cu mâna de ’La revedere’ Inei.
În seara aceea, după ce au fost duse la orfelinate șosețelele, cineva de la unul dintre orfelinate mi‑a trimis un mesaj: „Vreau doar să vă anunțăm că am primit un nou copil.”
O vai! m‑am gândit. Va fi cu o șosețică mai puțin! Săracul copil!
Apoi am văzut obiectele rămase pe măsuță.
Era exact câte o bucată din fiecare obiect! Le‑am împachetat repede într‑o șosețică și m‑am pornit către orfelinat.
Uimitor! m‑am gândit. Iisus știa de la început de copilul cel nou. A așteptat doar să aflăm și noi!
Dumnezeu a fost preocupat de acel băiețel orfan și nu a vrut să fie uitat de Crăciun. – La fel ne iubește foarte mult pe fiecare dintre noi încât L‑a trimis pe singurul Său Fiu să ne salveze.
În aceasta constă Crăciunui! – Nu este despre cadouri și petreceri, nici chiar despre ce putem face pentru alții. Crăciunul este despre dragostea lui Dumnezeu, o dragoste atât de personală încât nimeni nu este uitat, chiar dacă este orfan.