Suntem cu toții de acord cu afirmația că nu există loc în lume neatins de dificultăți și de suferință. Dorim să credem că Dumnezeu este bun și iubitor, că El vede totul și că are întreaga lume în mâinile Sale. Totuși, când se întâmplă lucruri rele, acele idei sunt puse la încercare din greu.

Când m‑am confruntat și eu cu veștile despre o situație dificilă mi­‑am amintit de o situație din tinerețea mea, când am locuit în Filipine. Când am ajuns pentru prima oară în Manila, venind din vestul Canadei, diferențele erau izbitoare din toate punctele de vedere – căldura și umiditatea, mulțimea de oameni, traficul și zgomotul, aromele noi… Dar cel mai șocant pentru mine a fost să văd sărăcia adevărată. Mulți dintre oamenii pe care i‑am întâlnit trăiau la diferite nivele de sărăcie.

Eu eram tânăr misionar și încercam să mă învăț să trăiesc fără multe din comoditățile moderne și eram tentat să mă plâng, însă exemplul localnicilor de voioșie m‑a încurajat să nu mă plâng. Timp de secole populația filipineză a suferit războaie și opresiune din mâinile intervenției străine sau a oficialilor locali corupți. Au suferit de generații sub greutățile sărăciei și a promisiunilor deșarte, însă atitudinea lor față de viață mi‑au arătat o profunzime pe care nu o cunoscusem până atunci.

După aceea eu și soția mea am trăit și am lucrat în diferite țări asiatice, inclusiv în Japonia. Prin munca noastră de împărtășire a Evangheliei am cunoscut atât bogați cât și săraci și la toate nivelurile societății am găsit oameni care au dat dovadă de calități extraordinare de altruism și de voioșie. Atunci am înțeles mai bine că punctul comun nu era sărăcia economică, ci suferința. Toți aveau povești despre pierderi personale care le‑au trezit harul și generozitatea față de alții.

Lumea aceasta are multe iluzii. Realizările și banii sunt scopuri fără sfârșit, în vreme ce eșecul este de evitat și desconsiderat. Însă viața în lumea lui Dumnezeu este foarte diferită. Eșecul și suferința sunt unele din căile lui Dumnezeu prin care El ne ajută să vedem din perspectiva corectă.

Iisus încă ne spune aceste cuvinte de promisiune: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați! Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”.1

  1. Matei 5:3-8