Iată un om născut într‑un sat obscur, copilul unei țărănci. A crescut într‑un alt sat obscur. A lucrat într‑un atelier de tâmplărie până la vârsta de 30 de ani ca apoi, timp de trei ani să umble ca predicator ambulant.

Nu a scris niciodată o carte. Nu a avut niciodată un birou. Nu a deținut niciodată o casă. Nu a avut niciodată o familie. Nu a mers niciodată la facultate. Nu a pășit niciodată într‑un oraș mare. Nu a călătorit niciodată mai departe de 400 km de locul unde s‑a născut. Nu a făcut nimic din ceea ce societatea contemporană l‑ar fi considerat semn de măreție. Nu a avut alte recomandări decât pe Sine însuși. Nu a avut nimic din lumea aceasta, doar puterea divinității Sale. Pe când era încă tânăr, valul opiniei maselor s‑a întors împotriva Lui.

Prietenii Lui au fugit. Unul dintre ei s‑a lepădat de el; altul L‑a trădat. A fost dat în mâinile dușmanilor Săi. A trecut printr‑un proces de batjocură. A fost pironit pe cruce între doi tâlhari. Pe când murea, cei care L‑au executat trăgeau la sorți pentru singura bucată de proprietate pământească pe care o avea – haina Lui. Când a murit a fost dat jos de pe cruce și pus într‑un mormânt împrumutat din mila unui prieten.

Douăzeci de secole au trecut de atunci, iar astăzi El este piesa centrală a rasei umane, cea mai măreață sursă de călăuzire și de inspirație divină. Toate armatele care au mărșăluit, toate navele care au fost construite, toate parlamentele care au existat și toți regii care au domnit, puși laolaltă, nu au avut nici pe departe un efect atât de puternic asupra vieții umane precum această viață solitară – Iisus!

De ce a murit Iisus

De ce ar permite Domnul universului, Dumnezeu în carne și oase, să se lase prins, acuzat pe nedrept, judecat și condamnat, biciuit, dezbrăcat și pironit pe cruce ca un criminal de rând? Răspunsul este simplu: Fiindcă ne‑a iubit, pe tine și pe mine!

Toți am greșit la un moment dat, am fost neiubitori și răi cu alții. Biblia spune: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Cel mai rău lucru în legătură cu păcatele noastre este că ele ne separă de Dumnezeu, care este perfect și fără păcat. Ca să ne aducă la Dumnezeu, Iisus, Fiul Lui fără de păcat, a luat păcatele omenirii asupra Sa. A luat pedeapsa pentru păcatele noastre și a suferit o durere oribilă prin moartea prin crucificare. El a murit moartea unui păcătos ca, prin sacrificiul Său, noi să putem fi iertați și eliberați de păcatele noastre.

Cunoaște Omul

Dacă nu L‑ai cunoscut încă pe Iisus și nu ai primit iertarea Sa și darul vieții veșnice, îl poți primi personal în inima ta și în viața ta rugându‑te cu sinceritate această rugăciune:

Dragă Iisus, Te rog să mă ierți pentru toate păcatele mele. Cred că Tu ești Fiul lui Dumnezeu și că ai murit pentru mine și Te rog să vii în viața mea. Deschid ușa și Te invit în inima mea. Umple‑mă cu Duhul Tău cel Sfânt și ajută‑mă să spun și altora despre tine ca să ajungă și ei să Te cunoască. Amin.