Ceva special s‑a întâmplat azi la școala duminicală. După ce le‑am predat celor mici am ținut sesiunea de „Întrebări și răspunsuri” la cei mai mari.
Azi erau doar cinci fete adolescente și erau toate cam timide și retrase. Ca să pornesc conversația am spus fiecare, pe rând, ce ne‑a plăcut la lecția din ziua aceea, care era despre cum ne iubește Dumnezeu pe fiecare dintre noi.
Una dintre fete a răbufnit: „Ei îmi spun că sunt neagră ca diavolul!” Altă fată a adăugat ceva comentarii negative pe care le‑a auzit despre părul ei. Conversația părea să ia o turnură negativă când Dumnezeu cred că mi‑a dat un dar să le văd pe fete așa cum le vedea El și dintr‑o dată toate mi s‑au părut așa de frumoase și de prețioase!
„Vreau ca fiecare dintre voi să repetați după mine: Sunt copilul lui Dumnezeu. Dumnezeu crede că sunt frumoasă. Nu voi asculta comentariile răutăcioase ale altora fiindcă Dumnezeu m‑a făcut exact așa cum dorea El ca eu să fiu.”
Toate fetele au repetat, cu ochii strălucind de încredere de sine. O fată a început să râdă și a spus: „Mă simt mult mai bine! Voi merge acasă, îmi voi lua Biblia și voi citi despre iubirea lui Iisus – și când am să termin voi închide cartea și voi zice ‘Iisus mă iubește!’ ”.
Noi ținem școala duminicală într‑un cartier dur și nu cred că acestor fete li s‑a spus vreodată cu sinceritate că sunt frumoase și că ele contează. Însă în ziua aceea Dumnezeu ne‑a dat ocazia să aducem o rază de lumină peste minciunile care li s‑au zis, să le clădim încrederea de sine și să le ajutăm să se focalizeze pe ceva ce nu se schimbă niciodată: El.
Ele sunt frumoase pentru Dumnezeu. Mai mult decât atât, ele sunt iubite de El. Eu sunt iubită de El. Tu ești iubit de El. Tu ești frumos.