Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. – Luca 2:7
Domnul Universului putea alege orice loc pentru nașterea lui Iisus. Aceasta ridică semne de întrebare în legătură cu motivul pentru care Dumnezeu a ales acel loc umil în care stau animalele – probabil un grajd, dar putea fi și o peșteră sau o cameră de oaspeți în casa unor rude.
Încăperea era probabil impregată de miros dulce de fân – flori uscate și iarbă ce au crescut din belșug vara pe pajiștile însorite înainte de a fi tăiate din frumusețea lor – precum s-a întâmplat și cu Iisus. În Japonia, podelele tradiționale sunt făcute din spicele de orez proaspăt tăiate numite tatami pentru că mirosul lor este atât de dulce. Poate că și lui Dumnezeu îi place acest miros. Fânul ne mai reamintește și de natura tranzitorie a vieții.
La nașterea Sa Iisus a fost înconjurat de creaturi simple – probabil un măgar, niște păsări, o vacă, o capră sau oi. În decursul vieții Sale Iisus i-a căutat pe cei modești, ca apoi să le spună ucenicilor Săi să propovăduiască evanghelia la orice făptură. 1 El s-a îngrijit de cei smeriți și cu inima frântă, de prostituate, de vameși, de pescari, de copii – cei mai de jos în societate. El venise să îi salveze pe cei pierduți. El a transformat oameni care păreau niște animale de povară în fii și fice ale lui Dumnezeu.
Apoi este vorba despre părinții Lui pământești: un umil lucrător în lemn și o tânără fată. Iisus S-ar fi putut naște într-o familie ilustră, dar nu a făcut-o. Iisus a mers pe urmele tatălui Său până la vârsta de 30 de ani, transformând lemnul brut în obiecte utile, tot așa cum îi transformă și astăzi pe cei ce vin la El căutând o viață nouă.
Un grup de păstori, pleava societății, au venit să-L vadă pe Iisus nou-născut la invitația îngerilor. 2 Dumnezeu ar fi putut trimite îngerii să invite pe oricine la grajd. Ar fi putut să-i cheme pe marii preoți, pe scribi, pe doctorii în lege, sau pe farisei, dar nu a făcut-o. Dumnezeu a trimis oastea cerească la niște oameni considerați cei mai puțin religioși datorită faptului că munca lor de a avea grijă de oi îi împiedica de multe ori să urmeze multe din ritualurile religioase importante. Poate că îngerii i-au invitat pe păstori deoarece ei erau cei smeriți, oile pierdute pe care Iisus venise să le salveze.
Îngerii le-au spus păstorilor că acest bebeluș nu este un simplu nou-născut, ci Cel Promis care va aduce vești bune celor smeriți; care îi va vindeca pe cei cu inima zdobită; care va vesti celor captivi libertatea și eliberarea celor închiși. 3
Iar când s-au apropiat ei au văzut o tânără femeie privindu-și în liniște pruncul așa cum numai o mamă o poate face. Deși nu este menționat nicăieri că păstorii i-ar fi adus bebelușului daruri, nu cred că au venit cu mâna goală. Poate că au adus din roadele muncii lor: lapte de băut, brânză de mâncat, lână ca să-I țină cald, o bucată de miel pentru mâncare. În ziua de azi în munții din Italia se obișnuiește ca păstorii să aducă nouălor mămici astfel de daruri.
Apoi când și-au văzut de drumul lor, păstorii s-au bucurat că acest Băiat, născut din părinți simpli și în sărăcie, ca și ei, avea să fie mântuitorul celor smeriți – cei de bună credință cărora îngerii le-au adus o binecuvântare de pace.
Dumenzeu ar fi putut alege un loc mai bun pentru nașterea Fiului Său, Mesia – Iisus. Chiar dacă părea umilitor să fie născut în asemenea condiții simple, totuși aceasta a împlinit planul lui Dumnezeu. El lucrează de multe ori pe căi misterioase ca să-și înfăptuiască miracolele. 4 Așa a procedat atunci și așa continuă să o facă și acum.