Podurile sunt locuri uimitoare. Din când în când mă duc în pod la părinții mei și, deși ei fac în mod regulat curățenie acolo și donează lucruri, tot este plin de comori ascunse. Odată am găsit câteva din caietele mele vechi de școală, ceea ce m‑a impresionat foarte mult! Mi‑au atras mai întâi atenția caietele ordonate de clasa I. Fiecare pagină dovedea inocența, iar fiecare desen și fiecare propoziție, scrisă cu litere de mână, era adorabilă: „Iubesc pe mami și tati!”, „Casa mea e cea mai bună casă și nu mi‑aș schimba familia cu niciun alt loc din lume!”
Apoi am găsit ceva ce părea a fi un jurnal. Paginile erau puțin îndoite iar caligrafia nu era ordonată. Scrisul meu adolescentin luase o turnură rebelă față de școală, față de lume și nedreptățile ei și chiar față de părinții mei. Sărmanii părinți, cum de am putut fi atât de lipsită de respect și de dragoste? Dumnezeu știe câte sacrificii au făcut pentru mine și cu siguranță că nu au meritat acele cuvinte dure. Și eu sunt acum mamă de copii adolescenți și sunt indignată de aroganța mea din trecut și de lipsa de înțelegere față de părinții mei. Chiar nici nu‑mi amintesc ce m‑a motivat să scriu acele cuvinte sau să gândesc în felul acela. În final, nu simt decât un amalgam de emoții și confuzie. Oare ce se întâmplase cu fetița dulce care obișnuia să scrie părinților ei poezii și felicitări așa de drăguțe? M‑am simțit rușinată încât cred că am mototolit câteva pagini și le‑am aruncat la gunoi.
Pentru câteva zile am tot cărat această povară pe inimă, până s‑a nimerit să citesc un citat care m‑a luminat: „Tu cel din viitor te vei considera întotdeauna pe tine, cel din prezent, ca fiind neînțelept și imatur. Cu alte cuvinte în prezent ești prost, însă doar mai târziu îți dai seama de asta.”1
Gândindu‑mă mai mult la treaba asta, am reușit în cele din urmă să fac pace cu mine însămi, cu mine din trecutul pe care acum îl percep ca fiind neplăcut. Nu mai sunt aceeași persoană și sper că m‑am maturizat!
Adevărul este că viața este o călătorie și probabil că într‑o zi îmi voi da seama că ceea ce fac azi este o prostie și îmi voi vedea prezentul de azi ca fiind imatur. Trebuie doar să fac ce pot mai bine și să continui să mă mișc înainte cu ajutorul lui Dumnezeu.
- Timothy Keller↑