Cam cu un an în urmă mi-am scântit glezna ieşind din cinematograf şi a trebuit să merg la spital să-mi fac o radiografie şi să mi-o bandajeze corect. Din fericire nu am avut nimic rupt, însă a fost umflată câteva zile şi a durat ceva timp până să pot umbla din nou normal.
Mai târziu, când am meditat asupra acestui eveniment nefericit, lucrul care m-a impresionat cel mai mult din tot ce s-a întâmplat a fost bunătatea străinilor. Iată la ce mă refer:
Când am căzut pe scări durerea a fost insuportabilă. De asemenea am fost speriată şi şocată. Imediat a apărut un bărbat – un străin la momentul şi la locul potrivit – şi l-a ajutat pe soţul meu, Brian, să mă ridice şi să mă ducă la maşină şi în acelaşi timp îmi vorbea şi mă calma cu o voce foarte liniştitoare. Când am ajuns la maşină el a plecat tot aşa din senin cum a apărut.
Apoi, când discutam despre ruta pe care să mergem la spitalul de urgenţe, un cuplu de tineri pe care nu îi cunoşteam s-au apropiat de maşina noastră şi au oferit să ne arate drumul. Odată ajunşi la spital au stat cu noi până ce mi-am făcut radiografia, în caz că mai aveam nevoie de ajutorul lor cu ceva, ţinând cont de faptul că soţul meu nu vorbea fluent limba locală. Să menţionez că era trecut de miezul nopţii iar ei ne erau străini, însă era liniştitor să-i avem în preajmă şi să vorbim cu ei în timp ce aşteptam.
Atunci a început să mi se formeze un alt gând în minte ţinând cont de faptul că momentul în care mi se întâmplau toate acestea era semnificativ pentru mine. Acest incident a avut loc în vinerea mare. Şi gândindu-mă la „bunătatea străinilor” pe care am cunoscut-o m-am gândit că se aseamănă cu ceea ce a făcut Iisus pentru omenire în această zi, cu mulţi ani în urmă. Doar că în cazul Lui, El nu a dus doar un rănit la spital sau a stat cu cineva ca să fie sigur că este bine – acest Străin a mers până la capăt şi şi-a dat viaţa pentru nişte oameni pe care nici nu îi cunoştea.
Atunci L-am recunoscut pe omul bun cu braţe puternice care l-a ajutat pe soţul meu să mă care la maşină şi în zâmbetele liniştitoare ale lui Martin şi Anastasia, care au stat cu noi până târziu în noapte să se asigure că sunt bine. El trăieşte în fiecare faptă de bunătate.