La 3 noaptea eu umblam pe afară sub cerul înstelat, înfololită și cu o lanternă într‑o mână și două pungi în cealaltă. La picioarele mele mă urmau doi pui de opt săptămâni de ciobănesc german care aveau nevoie „la baie” – la 3 noaptea!
M‑au trezit dintr‑un somn atât de plăcut cu smiorcăielile lor. Oricât mi‑aș fi dorit să mai stau în patul meu călduț, știam că dacă nu mă trezeam aș fi avut de dimineață niște mizerie mirositoare de cățel de curățat. Deci m‑am trezit, m‑am înfofolit și am scos cățeii afară.
Am folosit lanterna ca să găsesc grămezile de știi-tu-ce și pungile ca să le adun și să le arunc. După 15 minute afară am chemat cățelușii să intrăm în casă, le‑am dat apă și i-am pus înapoi în coșurile lor.
Nu după mult timp cățelușii au adormit iar eu m‑am băgat în patul meu confortabil. La 6 dimineața s‑a trezit soțul din cauza smiorcăielilor cățelușilor și i‑a mai scos o dată afară. Apoi i‑a adus înapoi înăuntru și i‑a hrănit. Erau înfometați și au dat bucuroși din codițe în timp ce își mâncau mâncarea. La 6:30, după micul dejun, a fost rândul fiului meu să scoată din nou afară cățelușii ca să meargă „la toaletă”.
Vezi tu, noi chiar ne‑am dorit să avem căței. De când se știu, copiii au tot cerut să avem câine. Soțul meu a vrut doi, așa că avem doi. Copiii au fost entuziasmați în ziua când am adus acasă micuții cățeluși. Aveau șase săptămâni și erau foarte drăguți. Băieții casei i‑au ales numele cățelușului băiețel, iar fetele casei i‑au ales numele cățelușei fetiță (Hoss și Luna).
Dar aveau viermi și purici; făceau pipi, caca și vomau prin casă. Odată au făcut caca chiar pe fiica mea când îi scotea afară. Să o fi văzut ce s‑a crizat atunci! Câteva săptămâni casa noastră a fost un dezastru. Fiecare moment liber curățam după cățeluși, îmbăiam cățelușii, hrăneam cățelușii și îi scoteam afară. Am mutat mobilierul ca să fie mai bine pentru coșul cățelușilor; am rezervat câteva pături doar pentru ei. Am cheltuit ceva la veterinar pentru Hoss și Luna, fără să mai calculăm zgărzile, curelușele, farfurioarele, mâncarea de căței, gustărelele și jucăriile. Vă spun, cățeii ăștia au adus ceva agitație!
După câteva săptămâni de nebunia cățelușilor am avut o întâlnire de familia ca să discutăm despre ei. Acum că copiii au văzut ce înseamnă să ai căței, eu și soțul meu le‑am explicat clar că luasem pe Hoss și Luna pentru ei, nu ca noi, părinții, să avem cu ce ne ocupa timpul. Copiii au fost de acord și am plănuit cu toții cum să avem cel mai bine grijă de căței.
Știam cu toții că deși înseamna mai puțin timp liber, mai puțini bani pentru alte lucruri, mai multă muncă, chiar dacă însemna să te trezești în toiul nopții (mulțumim, mama!), chiar dacă însemna să faci lucruri dezgustătoare cum ar fi să aduni caca de cățel, chiar dacă ar lua mult timp ca să‑i dresezi, tot doream cățelușii.
Îi doream fiindcă dacă investeam acum în dresajul și în grija lor, în câteva luni vor ajunge să ne fie tovarăși, protectori și parteneri de joacă. Investiția merita.
În Matei capitolul 7 Iisus ne învață despre rugăciune și să nu ne fie teamă să‑i cerem lui Dumnezeu ceea ce avem nevoie. El spune: „Cine este omul aceala dintre voi care, dacă‑i cere fiul său o pâine, să‑i dea o piatră? Sau, dacă‑i cere un pește, să‑i dea un șarpe? Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce i le cer”.1
Copiii noștri nu sunt părinți, evident, însă în grija lor pentru Hoss și Luna au luat rolul de „părinte”. Oricât de multă muncă implică îngrijirea lor, ei îi iubesc pe Hoss și pe Luna și se ocupă de ei. Dacă copiii cred că cățelușii au nevoie de ceva se străduiesc să le procure.
Hoss și Luna fac mult mai mult decât să fie companie pentru familia noastră. Ei sunt și un model al felului în care Dumnezeu dorește să ne ajute, să aibă grijă de noi și să ne dea cele necesare. El dorește ce este cel mai bine pentru noi, tot așa cum dorim și noi pentru cățelușii noștri să aibă cea mai bună viață de cățeluș. Dorim să le meargă bine, să fie sănătoși, în siguranță, să învețe și să se distreze. Dumnezeu dorește toate aceste lucruri și pentru noi!
„Cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce i le cer?”
Dacă ai o nevoie, cere‑i lui Dumnezeu. Chiar dacă este doar o dorință, cere‑i lui Dumnezeu. Amintește‑ți că ești mult mai prețios lui Dumnezeu decât este un copil părintelui său. Cere, iar dacă este bun pentru tine și în cadrul planului Său pentru viața ta, Dumnezeu ți-l va da.
- Matei 7:9-11↑