A fost o vară lungă și aglomerată cu multe proiecte și activități pentru a menține centrul nostru croat de voluntariat să funcționeze bine, iar eu și soțul meu, Paolo, așteptam cu nerăbdare o vacanță relaxantă pe coasta croată. Era încă cald, așa că am hotărât să combinăm timpul pe plajă cu cățăratul.

Doream să urcăm pe Muntele Dinara, cel mai înalt munte din Croația, așa că am adunat hărți, informații și sugestii de la localnici, orice ne‑ar fi putut ajuta să ne pregătim pentru cățărat. Ca apoi să se întâmple. În ziua dinaintea marii noastre cățărări Paolo s‑a aplecat să ridice o sticlă goală de plastic și a simțit o durere ciudată în spate. Pe moment nu i‑a dat importanță, dar după câteva ore de-abia se mai mișca din cauza durerii. Ne-a fost clar că în loc să ne cățărăm pe Dinara ne vom concentra în următoarele zile pe problemele lui de sănătate.

La un moment dat Paolo mi‑a spus: „Urma să ne cățărăm pe Dinara dar acum escaladăm un alt fel de Dinara. Este o escaladare dificilă, dar vom ajunge în vârf. Trebuie să ne reamintim că atâta timp cât ne mișcăm picioarele înainte, vom ajunge în cele din urmă să vedem și să atingem vârful”.

Această paralelă ne‑a însoțit în dificultățile noastre din următoarele zile, prin agitația când a trebuit să chemăm ambulanța, Paolo a primit injecții anti-inflamatorii, apoi să găsim cum să ne întoarcem acasă. Au fost momente dificile, pline de surprize, însă Dumnezeu ne‑a ajutat, așa cum face El întotdeauna. El a fost mereu cu noi și ne‑a călăuzit impecabil, așa cum o face de fiecare dată.

Nu pare o vacanță prea fericită! ai gândi tu. Însă a fost ceea ce trebuia să fie. Am plecat cu intenția să înotăm și să ne cățărăm. Și asta am făcut! Am cățărat un alt fel de munte și cu ajutorul lui Dumnezeu am atins vârful.

Fiecare se confruntă la un moment dat în viața lui cu câte un munte. Fie că sunt problemele de sănătate, mai serioase sau de mai lungă durată decât am trăit noi. Poate să aibă legătură cu relațiile cu alții, cu situația la lucru, sau problemele financiare. Poate te simți singur și deprimat. Indiferent de tipul de munte, când începi să urci să‑ți amintești că nu știi cât de înainte ar putea fi, sau cât de mult ți‑ar lua să ajungi în vârf. Dar dacă îți pui mâna în mâna lui Dumnezeu și îl lași pe El să‑ți fie călăuza, El te va duce acolo.