Am un puzzle 3D mai ciudat. Are șase piese hexagonale cu șase culori pe ele, fiecare în altă ordine. Pui o piesă în mijloc, apoi încerci să le potrivești pe celelalte, atât cu cea din mijloc cât și cu cele de lângă ea.
Nu știu de ce, dar mă tot chinui cu acest puzzle. Este foarte dificil să‑l faci când nu știi cu care piesă să începi. Uneori mă blochez de la primele piese. Alteori pun șase dintre ele, dar chiar ultima nu se mai potrivește. Din nou.
A fost frustrant dar în același timp a meritat tot efortul atunci când l‑am rezolvat. Din pură întâmplare, se pare, am pus piesa din mijloc iar pe celelalte le‑am rotit cumva încât ultima s‑a potrivit perfect și am rămas cu gura căscată la puzzle-ul complet. Victorie!
Acea primă piesă din centru a fost cheia puzzle-ului. Odată ce am ales‑o pe cea potrivită, toate celelalte și‑au găsit locul. Mi‑a luat ceva timp de încercări și eșecuri, însă rezultatul a fost asigurat.
Acum că știu cu ce piesă să încep în mijloc, puzzle-ul nu mai este greu de făcut. De fapt, este chiar foarte ușor. Doar dacă nu cumva uit care piesă merge prima.
Sunt sigură că metafora este evidentă. Decizia noastră de bază, pe care ne clădim toate celelalte alegeri, trebuie să fie una bună – cea mai bună – dacă dorim ca și restul deciziilor să fie bune. Când pun pe Iisus și voia Lui în centrul oricărui puzzle pe care mi‑l dă viața, toate celelalte piese se potrivesc în mod firesc. Bineînțeles că uneori poate lua ceva timp, încercări, descoperiri și perseverență, însă atâta timp cât prima decizie este El, în final totul se rezolvă.
Ori de câte ori mă confrunt cu responsabilitatea luării unei decizii, dacă pun ca prioritate pe Iisus și Cuvântul lui Dumnezeu, căile vieții se alinează mult mai bine. Totul se rezumă la a pune pe primul loc ce este cel mai important: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” (Matei 22:37).