Iertarea nu este niciodată ușoară și, de obicei, cel mai greu ne iertăm pe noi înșine fiindcă noi ne amintim cel mai bine toate momentele când am greșit și ne‑am dezamăgit pe noi înșine și pe alții. La urma urmei, cine știe mai bine ca noi toate detaliile?

Primul lucru pe care cred că trebuie să‑l înțelegem este că, deși facem greșeli, acele greșeli nu ne definesc. S-ar putea să determine, într‑un fel, calea pe care suntem, însă Dumnezeu a promis că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). El poate lua chiar și greșelile noastre și le poate folosi înspre bine, dacă îl lăsăm!

Când trăim în trecut nu putem merge înainte spre viitor. Remușcarea și excesul de autocritică sunt precum niște lanțuri care ne trag în jos și ne împiedică să mergem înainte și să‑L observăm pe Dumnezeu cum lucrează în viețile noastre.

Dumnezeu nu ne condamnă pentru greșelile noastre dacă ne căim sincer și de aceea n‑ar trebui să ne condamnăm nici noi înșine. „Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi” (Psalmul 103:12). „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s‑au făcut noi” (2 Corinteni 5:17).

Îmi amintește de una din poveștile mele preferate din Evanghelii, din Ioan capitolul 8. Fariseii au adus înaintea lui Iisus o femeie adulteră, să vadă dacă Iisus o va condamna conform legilor lui Moise, după care ar fi trebuit să fie omorâtă cu pietre. Răspunsul lui Iisus i‑a lovit în inimă: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. Rând pe rând oamenii au plecat, începând cu cel mai în vârstă din mulțime. Când au plecat cu toții Iisus i‑a spus femeii: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te‑a osândit?” „Nimeni, Doamne” a răspuns ea. Atunci Iisus i‑a răspuns cu aceste cuvinte care îmi aduc mereu speranță în inimă: „Nici Eu nu te osândesc. Du‑te și să nu mai păcătuiești” (Vezi Ioan 8:3-11.)

Când ești tentat să fii dur cu tine însuți, să‑ți amintești de cuvintele lui Hristos: „Nici Eu nu te osândesc”. Biblia spune: „Bunătatea Lui ține în veci” (Psalmul 100:5). Lasă mila Lui să te spele și să te curețe de vinovăție, remușcare și autocritică. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” (Ioan 3:16). Nu numai că El iubește lumea, dar te iubește pe tine personal, așa imperfect cum ești, și dorește să trăiești o viață de bucurie și cu scop pentru El.