Eram în plimbarea de seară și mă simțeam puțin deconectat de Domnul. Așa că m‑am rugat: „Dragă Doamne, ajută‑mă să Te văd, să fiu aproape de Tine și să simt prezența Ta”. Atunci L‑am auzit pe Iisus vorbindu‑mi foarte suav.
Știai că‑mi place legătura noastră de la inimă la inimă? Amintește‑ți ce le‑am zis ucenicilor „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v‑am numit prieteni, pentru că v‑am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu” (Ioan 15:15)?
Eu i‑am răspuns: „Dar, Iisus, Tu ești atât de puternic și de important. De ce ai vrea să fii prieten cu mine?”
Tot așa cum am fost cu ucenicii Mei, așa doresc să fiu și cu tine. Știu că tu nu înțelegi asta, dar te pot ajuta. Ce fac prietenii? Fac plimbări împreună, așa cum facem noi acum. Le face plăcere să fie unul în preajma celuilalt și să facă lucruri împreună. Își împărtășesc inima.
Am răspuns: „Bine, îți voi spune ce am pe suflet azi. Am niște probleme…” Și am vorbit cu Iisus despre dificultățile cu care mă confruntam. Apoi am spus: „Ok, acum, Doamne, ai ceva să‑mi spui?”
Și lasă‑mă să‑ți spun că, în timp ce am continuat să mă plimb, El a început să‑mi arate unele lucruri frumoase din creația Lui care mă înconjura, în copaci și în fructe, în toate culorile și miresmele distincte.
Acum, când merg la plimbare, vorbesc cu El și îl întreb: „Îmi poți împărtăși inima Ta, dragă Prietene?”