Într‑o duminică dimineața ne pregăteam să ieșim pe ușă să mergem la școala duminicală pe care o țineam într‑o zonă săracă de la periferia orașului.

În timp ce duceam lucrurile la mașină, fratele meu a spus: „Nu simt că e bine să mergem”.

Ne‑a surprins, fiindcă el nu era genul care să vrea să stea acasă.

„Nu te simți bine?”

„Vreau să spun că ceva nu e bine în legătură cu mersul nostru azi la școala duminicală.”

Atunci mi‑am amintit. „Ce ciudat. Și eu am avut un vis că eram la școala duminicală și s‑a întâmplat ceva îngrozitor”.

Ne‑am rugat și am simțit că Domnul ne călăuzește să nu mergem în acea săptămână la școala duminicală. Dezamăgiți, dar împăcați am descărcat lucrurile din mașină și am stat acasă.

În săptămâna următoare, trecând pe lângă clădirea în care țineam școala duminicală, am văzut inconfundabilele semne de revoltă – urmele negre de cauciucuri arse, sticlă spartă peste tot și sârmă ghimpată. Un paznic înarmat și fioros patrula cu o bombă cu petrol în mână.

Am adunat repede copiii și am intrat în clădirea școlii duminicale. L‑am întrebat pe unul dintre băieții mai mari ce se întâmplase. „Oamenii încercau să contruiască niște case, dar nu li s‑a dat voie și de aceea s‑au revoltat”, ne‑a explicat el. „Guvernul a trebuit să cheme poliția să‑i controleze”. Niciunui copil nu îi fusese permis atunci accesul în zonă și, din fericire, toți erau bine.

Iar noi am fost recunoscători că am ținut seama de călăuzirea Domnului. Ai atâta pace când îl urmezi pe Domnul și te străduiești să mergi când și unde îți arată El. El are mare grijă de noi; mi s‑a dovedit de nenumărate ori lucrul acesta. Dar nu pot număra de câte ori m‑a protejat Domnul fiindcă, probabil, nu știu nici jumătate din câte s‑au întâmplat! Tatăl meu obișnuia să cânte un cântec cam așa:

Doar Dumnezeu știe câte mi‑au amenințat, doar astăzi, viața.

Un șofer nesăbuit ce a rămas fără benzină și n‑a ajuns în calea mea.

Atâtea accidente în jurul meu de care am scăpat fără să știu.

Și n‑am văzut cu ochii mei mâinile ce m‑au adus acasă viu.

N‑ar trebui să luăm de la sine înțeles minunata protecție a Domnului. S‑ar putea să nu știm niciodată toate câte a făcut El să ne țină în siguranță, dar știm că suntem în mâinile Sale, iar asta este cea mai bună pază din lume.