Nu am apreciat niciodată prietenia așa de mult ca atunci când am avut probleme de sănătate serioase. Recent am trecut printr‑o operație la inimă care a durat opt ore, după care am fost două zile în comă indusă, iar când m‑am trezit am aflat că eu și soția am fost susținuți și îngrijiți de o uimitoare rețea de prieteni dragi, fără să mai spun de sutele de mesaje pe care le‑am primit prin telefon și email din toată lumea. Încurajarea și empatia prietenilor mi‑a dat imboldul de care aveam nevoie să‑mi recâștig puterea. Prin această experiență am înțeles care este valoarea prieteniei.

Dintr‑o dată am descoperit că orice fărâmă de timp pe care am dedicat‑o altora – fiecare telefon pe care l‑am dat, fiecare vizită pe care am făcut‑o și fiecare mesaj pe care l‑am scris – a clădit ceva special. Uneori sunt atât de prins cu munca mea că amân să răspund la mesajele personale, sau să intermediez către Domnul în rugăciune pentru diverse cereri de rugăciune. Totuși, după calvarul meu recent, am înțeles care este valoarea timpului acordat unui prieten sau a atenției arătate unui coleg care are nevoie de cineva care să îl asculte.

Pe de altă parte, prietenia sinceră nu necesită întotdeauna o mare investiție de timp. Noi avem o prietenă pe care nu am văzut‑o de mai mulți ani și care, totuși, a apărut la mine la camera de urgență la spital chiar înainte de operație. Ea este un doctor cunoscut și imediat ce a auzit de situația mea s‑a grăbit la spital să mă încurajeze. Răspunsul ei a fost atât de rapid că, de fapt, a ajuns la spital chiar înainte să ajung eu cu ambulanța! Nu vă pot spune cât de încurajator a fost pentru mine în acel moment crucial.

În săptămâna cât am stat în spital, citirea mesajelor de la diferiți prieteni și cunoscuți a jucat un rol important în recuperarea mea. „Ce bună este o vorbă spusă la vremea potrivită!” (Proverbe 15:23).

Avem tendința să băgăm de seamă când auzim de prieteni care ne‑au trădat sau nu sunt când avem nevoie de ei, iar Biblia vorbește de asemenea despre astfel de prieteni, cum ar fi cu Iuda în cazul lui Iisus, sau mulți alții din viața lui David. Însă avem nevoie să auzim și de aceia care ne‑au fost alături sau au apărut în vremurile noastre de nevoie! Așa cum am văzut și eu în momentul meu de dificultate, nenumărați prieteni au fost lângă mine să mă susțină în slăbiciunea mea și să dăruiască susținere familiei mele.

Tot ce a fost nevoie pentru a clădi această loialitate a fost puțin timp și puțină preocupare sinceră din partea mea, o rugăciune pentru cel în nevoie, un cuvânt de încurajare pentru cel care era în momentul lui de îngrijorare, un apel telefonic oportun, o rază de umor, un compliment pentru o treabă bine făcută. După cum spune proverbul: „Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbe 17:17).

Să reținem că Iisus, deși este Fiul lui Dumnezeu, ne‑a tratat ca pe prietenii Săi. (Vezi Ioan 15:14-15.) Iar pentru o lectură inspirantă despre adevărata prietenie, citește povestea lui Rut și Naomi (Rut 1:16-17) și cea cu David și Ionatan (1 Samuel 18:1-4).

Cu ceva ani în urmă era la modă „networking-ul”, ideea de a‑ți crea o listă de contacte care ar putea să‑ți fie de folos mai târziu. Însă conceptul biblic este diferit. Iisus a spus să facem bine și să dăruim fără să așteptăm ceva în schimb (Luca 6:35). El a mai spus și că „fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10:8). Dacă dăruim cu speranța de a primi ceva înapoi într‑o zi, ratăm bucuria ce vine din dragostea altruistă.

Faimosul cântăreț brazilian Roberto Carlos a scris un cântec cu câțiva zeci de ani în urmă care și‑a lăsat amprenta în America Latină și care încă se aude la radio pe tot continentul. Cântecul spune cam așa: „Doresc să am un milion de prieteni, să cântăm împreună cu o voce mai puternică. Doresc să împărtășesc acest cântec prietenesc cu oricine ar fi în nevoie”. Într‑adevăr, în momentul meu de dificultate am simțit că aveam un milion de prieteni.

Dacă te simți singur sau ești într‑o situație izolată, sau ești predispus la a fi un pustnic, doresc să te încurajez să te deschizi către alții. Ia inițiativa și începe o conversație prietenoasă. Ascultă cu empatie. Oferă o mână de ajutor. Precum această mică poezie:

Am mers să caut un prieten,

Dar nu am găsit deloc;

Am mers să fiu un prieten,

Și prieteni erau peste tot.

„Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur și cade fără să aibă pe altul care să‑l ridice” (Eclesiastul 4:9-10).

„Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic” (Iov 6:14).

„Cum înveselesc untdelemnul și tămâia inima, așa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten. Nu părăsi pe prietenul tău și pe prietenul tatălui tău… mai bine un vecin aproape decât un frate departe” (Proverbe 27:9-10).