Când soțul meu a fost plecat într‑o călătorie de afaceri aproape trei luni am aflat cu ce provocări se confruntă părinții singuri. A trebuit să mă adaptez să am singură grijă de casă și de copii, pe lângă slujba mea. Apoi au mai fost și alte circumstanțe care m‑au afectat emoțional și mi‑a fost tot mai dificil să mă descurc. Cu fiecare zi mi se părea tot mai greu. Dificultățile m‑au extenuat, atât fizic cât și mental. Apoi a venit ultima picătură.

Cina era aproape gata și copiii mai aveau zece minute să își termine temele și să vină să mănânce. Îmi folosisem laptopul să ascult muzică în timp ce am gătit și m‑am gândit ca în acele zece minute să îmi verific e-mailul. Am luat laptopul de pe bufetul din bucătărie cu intenția de a merge în sufragerie, dar în graba mea am uitat să‑l scot din priză. Când am făcut câțiva pași, o forță de rezistență neașteptată mi‑a smuls laptopul din mână. Parcă mai văd și acum cu încetinitorul cum laptopul meu a căzut, s‑a învârtit, a ricoșat, iar ecranul s‑a făcut negru.

Am fost în stare de șoc tot restul serii și n‑am putut dormi în noaptea aceea. Când mintea mea s‑a liniștit am început să mă gândesc la cât de stresată am fost și în consecință nefericită. Cred că Dumnezeu dorea să mă ajute să ies din starea aceea.

Acum că eram „în bucăți” El a putut să ajungă la mine ca să‑mi arate unde greșeam – relația mea cu copiii mei mai mari și atitudinea față de unii colegi, spre exemplu. În acele momente de reflecție în liniște am căutat și am găsit iertarea lui Dumnezeu, iar credința și speranța mea mi‑au revenit.

Atunci mi‑am amintit de laptopul meu „în bucăți”. În locul disperării din seara aceea acum aveam un sentiment că nu este totul pierdut. Dacă Dumnezeu a putut să mă adune pe mine, cu siguranță că este speranță și pentru laptopul meu.

În dimineața următoare mi‑am pornit laptopul și a mers. Ecranul s‑a aprins doar într‑o mică porțiune, însă calculatorul mergea. Doar ecranul se stricase, ceea ce nu era așa de scump de reparat.

Acum, ori de câte ori deschid laptopul și ecranul prinde culoare, îmi amintește de iubirea și de iertarea lui Dumnezeu, de liniștea sufletească pe care El o oferă și de schimbarea interioară pe care ne‑o aduce atunci când ne ducem problemele înaintea Lui.