Am călătorit destul cu trenul, cu autobuzul și cu alte mijloace de transport. Mi‑a plăcut întotdeauna, fiindcă îmi dădea șansa să citesc, să reflectez și să scriu. De asemenea, să privesc frumusețea creației lui Dumnezeu. Nu trebuia să mă preocup decât să cobor la stația potrivită. În restul timpului am scris articole sau capitole din cartea mea, am făcut cercetări, m‑am rugat pentru oameni sau le‑am scris mesaje.

În mijloacele de transport în comun mă uitam la studenți, turiști și la oamenii care mergeau la lucru. Era ușor de observat care erau navetiștii; ei își știau drumul pe de rost și nimic nu era nou pentru ei, iar mulți profitau de timp să tragă un pui de somn. Turiștii aveau aparate de fotografiat în mână. Studenții, dacă erau treji, le plăcea să vorbească sau erau ocupați să studieze. Părinții care călătoreau cu bebelușii sau copilașii lor, erau ocupați să se asigure că nu îi deranjează pe ceilalți. Ei se bucurau când îi ajutam să‑i distreze pe micuți. Un lucru este sigur, Iisus iubește această imagine colorată și variată a umanității călătorind prin viață. Iar El mă îmboldește să‑i iubesc și eu.

Uneori conversez cu tovarășii mei de călătorie, uneori cu discuții mărunte, alteori mai profunde. Odată, într‑o stație de autobuz, am vorbit cu un tânăr care se vedea clar că se lupta cu ceva dependență, ceea ce a și recunoscut în decursul conversației noastre. Pentru moment am simțit de parcă era fiul meu, având nevoie de încurajare și de prietenie. Am făcut schimb de numere de telefon și doar câteva minute mai târziu după ce ne‑am despărțit m‑a sunat spunându‑mi: „Vroiam doar să verific dacă erai reală sau doar halucinația mea. Puțini oameni își iau timp să asculte și să arate dragoste unui străin”.

Am multe ocazii să ajut oamenii când au nevoie de direcționare, ajutor cu bagajele sau un simplu zâmbet. Odată i‑am împrumutat telefonul unei femei. Trebuia să se coordoneze cu fiica ei să vină după ea, dar i se terminase bateria de la telefon și s‑a panicat, căci era obosită după lunga călătorie. După ce a rezolvat cu fata ei, am luat prânzul împreună și ne‑am simțit de parcă ne știam de mult timp.

Știu că unor oameni nu le place să călătorească cu mijloacele de transport în comun, așa că sper ca aceste gânduri să te bucure și să te inspire atunci când vei călători!