Să îți împărtășești credința cu alții și să‑i îndrepți către vestea bună a mântuirii prin Hristos poate fi o provocare, dar este și o îndatorire foarte satisfăcătoare. Nu toată lumea este interesată să știe despre Iisus și să intre într‑o relație cu Dumnezeu. Dar când oamenii primesc o mărturie și vin la Hristos – fie imediat, atunci pe loc, sau mai târziu – este un privilegiu minunat de a fi făcut parte, într‑un fel, din asta.

În calitate de ambasadori ai lui Hristos (2 Corinteni 5:20), noi suntem precum niște fermieri. Ne facem partea să arăm pământul, să punem sămânța adevărului, să o udăm și să o fertilizăm, dar numai Dumnezeu poate face ca sămânța să crească în inimile oamenilor. Indiferent cât de eficient ai împărtășit evanghelia cu alții, rezultatul mărturisirii este în mâinile Domnului și depinde de răspunsul individului. (Vezi „Pilda semănătorului” din Luca 8:5-15.) Poate că nu vei vedea niciodată rezultatul mărturiei tale și poate că mulți oameni vor face parte, în timp, din călătoria unui om spre Hristos. Unul poate că ară, altul poate că plantează sămânța și altul udă. Însă Dumnezeu este cel care face să crească (1 Corinteni 3:6).

Dacă noi suntem conștiincioși să mărturisim, să împărțim broșuri evanghelice sau Noi Testamente oamenilor, putem avea încredere în Duhul Sfânt să lucreze în inimile și în viețile lor. Fie că persoana alege sau nu să îl primească pe Hristos, noi rămânem credincioși chemării noastre de a le da ocazia să îl cunoască pe Hristos (Romani 10:14).

Sugestii pentru o mărturisire eficientă

Noi suntem trimiși să împărțim vestea bună cu toți oamenii și să fim un exemplu al iubirii lui Dumnezeu (Marcu 16:15; Ioan 13:35). Pentru asta este important să privim fiecare om ca fiind important în ochii lui Dumnezeu și iubit de El. Trebuie să trecem de aparențe și să vedem ceea ce Dumnezeu vede. „Omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7).

Iisus ne‑a dat un exemplu abordând oameni care erau disprețuiți de societate. El a vorbit vameșilor, precum Zacheu (Luca 19:1-10), iar pe Matei l‑a chemat să fie unul dintre apostolii Lui (Matei 9:9). El s‑a preocupat de proscriși și i‑a vindecat pe cei „de neatins” din zilele Lui. Trebuie să‑L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să vedem fiecare om pe care ni‑l trimite în cale așa cum îl vede El și să îl iubim așa cum îl iubește El.

De cele mai multe ori necesită timp, dragoste și răbdare să aduci un om la stadiul de a avea o cunoaștere salvatoare despre Iisus. În unele cazuri cere prietenie – să clădești o relație bună cu vecinul, cu prietenul, cu colegul de lucru sau de studii. Unii oameni sunt atrași spre creștinism prin felul în care noi trăim și de dragostea și grija noastră pentru alții.

Dacă oamenii cu care interacționăm nu sunt pregătiți să primească o mărturisire creștină, n‑ar trebui să renunțăm la ei. Poate că influența noastră este doar o parte din călătoria lor spre Iisus, care s‑ar putea să dureze câțiva ani. Noi ne putem ruga pentru ei și îi putem cere Domnului să continue să lucreze în inimile lor. Le putem spune că suntem bucuroși să continuăm să vorbim cu ei. Le putem da un exemplu viu al iubirii lui Dumnezeu prin faptele noastre de îngrijire (1 Ioan 3:18).

Unii oameni cărora le mărturisim sau le dăm un pliant evanghelic pot fi deschiși și pregătiți să primească mesajul și vor dori să afle despre credința creștină. Dar să nu te surprindă dacă alții se arată dezinteresați. Poate fi puțin descurajator când încerci să le împărtășești adevărul care i‑ar elibera (Ioan 8:31-32), iar ei te ignoră sau schimbă subiectul. Când se întâmplă asta, să nu te descurajezi.

Reacția unor oameni la mărturia creștină poate fi negativă și dacă sunt prinși pe nepregătite. Poate că nu s‑au așteptat să intre într‑o discuție pe un subiect atât de profund cum este credința în Dumnezeu sau destinația lor finală. Alții poate că au avut experiențe negative sau au auzit argumente împotriva credinței, ce i‑au lăsat deziluzionați.

Unii oameni se îngrijorează că, dacă îl acceptă pe Iisus ca Mântuitor, trădează religia în care i‑au crescut părinții lor sau că vor fi excluși din familia și cultura lor. Alții mai au încă nevoie de timp să își dea seama că este inutil să cauți adevăr și scop în viață în lucrurile acestei lumi, sau nu vor să li se amintească de moarte, de viața de dincolo și de destinul lor etern.

Unii oameni îți vor critica credința sau vor dezbate creștinismul fiindcă sunt sceptici și necredincioși și vor să‑și ventileze opiniile. Însă unii caută cu sinceritate și faptul că argumentează și dezbat Biblia și creștinismul este deoarece caută cu adevărat răspunsuri; ei doresc să li se depășească obiecțiile.

Felul în care a răspuns Iisus la întrebările care i s‑au pus este un bun exemplu. Unele dintre aceste întrebări au venit de la oameni care doreau cu adevărat să cunoască adevărul, precum Nicodim, care L‑a întrebat pe Iisus cum poate cineva să fie născut din nou (Ioan 3:1-21) și femeia samariteană de la fântână care L‑a întrebat despre apa vieții (Ioan 4:5-29). Iisus le‑a răspuns la întrebări cu compasiune și i‑a îndreptat către adevăr, despre cine este El și cum să intre în împărăția lui Dumnezeu.

În alte cazuri, El i‑a provocat pe cei ale căror întrebări nu erau sincere, cum a fost atunci când fariseii L‑au întrebat dacă o femeie prinsă în preacurvie ar trebui omorâtă cu pietre pentru păcatul ei. Iisus le-a răspuns spunând: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea” (Ioan 8:3-7).

Când întâlnim oameni care răspund negativ sau se opun credinței noastre, Biblia ne învață să fim întotdeauna „gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă ” (1 Petru 3:15). De obicei, cea mai bună modalitate de a aborda punctele de dezacord nu este prin a respinge ce spune celălalt, ci prin a asculta și a prezenta adevărul într‑o modalitate iubitoare și pozitivă (Coloseni 4:5-6). Dacă observi că cineva clar nu dorește să audă despre adevărul lui Dumnezeu din Biblie, poți, politicos, să ieși din conversație.

O mărturie câștigătoare

Apostolul Pavel a declarat: „M‑am făcut robul tuturor, ca să câștig pe cei mai mulți…M‑am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. Fac totul pentru evanghelie, ca să am și eu parte de ea” (1 Corinteni 9:19-23).

Putem și noi să căutăm să relaționăm cu oamenii în situația lor și după trecutul și cultura lor. Putem încerca să stabilim cât mai multe puncte comune posibil. Când ne împărtășim credința oameniilor care provin din medii necreștine, ne putem concentra pe persoana lui Iisus, căci El este singura personalitate religioasă care și‑a dat viața pentru iertarea și mântuirea umanității. Putem vorbi despre dragostea Lui pentru toți oamenii și puterea Lui de a transforma inimile și viețile frânte pentru eternitate.

Noi, creștinii, am fost chemați și însărcinați să fim o mărturie pentru Iisus și să împărtășim vestea bună cu oamenii pe care Domnul ni‑i scoate în cale (2 Corinteni 5:20). Este un privilegiu să jucăm un rol în felul cum Domnul transformă viețile oamenilor și să știm că cel căruia i‑am împărtășit adevărul a ajuns la mântuirea eternă. „Este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește” (Luca 15:10) iar noi, ca instrumente ale lui Dumnezeu pe pământ, luăm parte la acea bucurie.

Nu este întotdeauna o muncă ușoară, dar ne ajută să ne amintim că fiecare sacrificiu pe care îl facem în viața aceasta va merita atunci când îl vom vedea pe Iisus. Într‑o bună zi vom simți bucuria de a ști că am jucat un rol în mântuirea altora și că am fost conștiincioși cu Marea Împuternicire pe care ne‑a dat‑o Iisus.