Am muncit câțiva ani în rolul de clovn și am vizitat copii în spitale. Am observat felul în care reacționau familiile în fața provocării de a avea grijă de copiii lor internați în spital. Unele familii erau în șoc, în agonie sau în negare. Altele, totuși, se pare că aveau mai multe resurse interioare să‑i ajute să navigheze terenul accidentat. Lucrul acesta s‑a manifestat atât în liniștea interioară a copiilor lor, cât și în abilitatea lor de a se adapta noii situații.
M‑am gândit că, dacă oricare dintre noi am ști când vom fi aruncați într‑o astfel de situație neașteptată, am încerca să fim bine pregătiți. Dar, bineînțeles, chestia este că – nu știm. Am citit odată o poveste despre cum să fii mai bine echipat să faci față oricărei situații dificile în care te‑ai putea afla. Era cam așa:
Într‑o regiune din Africa, primii convertiți creștini erau foarte conștiincioși cu rugăciunea. De fapt, fiecare credincios avea un loc al lui, special, în afara satului, unde mergea să se roage în solitudine. Sătenii mergeau în acele „camere de rugăciune” folosindu‑se de propriile cărări printre tufișuri. Când creștea iarba pe una dintre acele cărări era evident că cel căruia îi aparținea nu se rugase prea mult. Deoarece acești noi creștini se preocupau de bunăstarea lor spirituală, a apărut un obicei nou. Ori de câte ori cineva observa o „cale a rugăciunii” înierbată, mergea la persoana respectivă și îl avertiza iubitor „Prietene, este iarbă pe cărarea ta”. – Henry G. Bosch
Ne putem întreba și noi: Cum este calea noastră a rugăciunii? Este bătătorită de la folosința zilnică, sau este înierbată și plină de spinii îngrijorărilor? Când suntem în momentele de nevoie, precum acele familii cu copii în spital, ne vom găsi repede calea rugăciunii? Sau va trebui să ne scoatem mai întâi macetele ca să curățăm calea de bălării?
Domnul dorește să facă parte din viața noastră de zi cu zi, să ne însoțească atât prin momentele ușoare cât și prin cele dificile. Dacă dezvoltăm o relație apropiată cu El, ne va intra în obișnuință să alergăm la El în momentele dificile. Nu vom ezita; „calea” va fi curată.
Numărul din luna aceasta al revistei vorbește despre nenumăratele provocări ale vieții și cum să le facem față cu credință, speranță și perseverență. Ne rugăm ca tu să‑ți amintești întotdeauna că „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoie” (Psalmul 46:1).