Mi-am petrecut ultimii câţiva ani îngrijindu-mă de cei dragi. Am ajutat să am grijă de prieteni care erau grav bolnavi şi m-am îngrijit non-stop de mama până când a murit de cancer în 2009.
Când aveam grijă de mama am primit o indemnizaţie de îngrijitor care m-a ajutat să-mi plătesc facturile şi să am câţiva bănuţi în plus, dar nu am avut niciodată foarte mulţi bani. Este o provocare să trăieşti dintr-un salariu fix şi limitat, dar asta nu m-a deranjat prea mult. Gusturile mele sunt simple: îmi place să înot, să mă plimb şi să merg cu bicicleta; din când în când mă duc la un film sau iau masa în oraş şi îmi place să îmi vizitez pietenii şi să stau la poveşti la un pahar de vin, sau la grătar şi bere, sau să privesc apusurile la mare.
Trăiesc într-un loc grozav, la 20 de minute de oraş şi doar 3 blocuri distanţă de plajă, unde am acces la piste de alergat şi biciclete care se întind pe kilometri întregi. Gara este la cinci minute distanţă, precum şi strada principală cu magazine, supermarket-uri, bibliotecă, centrul cultural, zona de picnic, faleza şi cafenelele prietenoase cu cafele grozave, capucino şi prăjituri. Este locaţia perfectă pentru mine în acest moment din viaţa mea şi mă simt binecuvântată să fiu aici.
Având grijă de cei dragi aduce şi multe provocări, iar uneori m-am simţit copleşită emoţional. Au existat şi momente când mi-ar fi prins bine nişte bani în plus, însă în toţi anii în care am fost în această situaţie nu am dus cu adevărat lipsă de nimic. Când trăieşti dintr-un buget fix te gândeşti mai bine la ce ai nevoie cu adevărat – de fapt, cât de multe perechi de pantofi ai nevoie? – şi, deşi nu am propria mea casă, am o chirie rezonabilă şi nu am datorii.
În perioada cât am fost îngrijitoare am descoperit că liniştea sufletească este mai importantă decât să treci uşor prin viaţă cu mulţi bani în buzunar. Banii pur şi simplu nu pot egala sentimentul de convingere atunci când ştii că te afli în locul potrivit făcând ceea ce este potrivit; că ai făcut tot ce ai putut pentru alţii şi că nu ai regrete.