Iertarea este un subiect amplu, cu multe aspecte. Am citit multe pe acest subiect de‑a lungul anilor dar continui să găsesc loc de aprofundare pe măsură ce apar ocazii noi de a‑mi pune învățăturile în practică.

În ceea ce privește a‑i ierta pe alții s‑au publicat multe în ultimii ani despre beneficiile psihologice și emoționale ale capacității tale de a putea ierta. Poate elibera persoana de mânie, anxietate, amărăciune etc. Îl poate ajuta să meargă mai departe în viață și să nu rămână blocat în trecut. Toate acestea sunt adevărate și ar trebui să fie o motivare pentru fiecare dintre noi de a ierta, chiar și numai pentru că ne este benefic nouă, chiar și atunci când nu simțim să iertăm.

Dar în calitate de ucenici ai lui Hristos avem un alt motiv pentru a ierta, unul mai mare. Este pentru că și noi am fost iertați de Dumnezeu pentru fiecare păcat și fiecare greșeală pe care am făcut‑o sau pe care o vom face. Ni s‑au șters toate cu buretele. De aceea, avem obligația înaintea lui Dumnezeu de a‑i ierta pe alții. Lucrul acesta a fost exprimat de Iisus când i‑a învățat pe ucenici cum să se roage: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” (Matei 6:12). Iisus a continuat prin a spune „Dacă iertați oamenilor greșelile lor și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6:14-15).

În Matei 18 Iisus a spus o poveste care ilustrează acest concept: Un servitor datora regelui 10,000 de talanți. (Un talant era estimat cam la 6,000 de dinari, sau aproximativ salariul pe 10 ani de muncă, deci 10,000 de talanți ar fi echivalentul a 100,000 de ani de muncă, o sumă astronomică!)

Când servitorul nu a putut plăti, regele a ordonat  ca el și familia lui să fie vânduți ca sclavi până va plăti datoria completă. Servitorul căzu cu fața la pământ și imploră milă. Când văzu acestea, regele decise să îi ierte complet datoria și să îl elibereze pe servitor.

În drum spre casă servitorul iertat se întâlni cu un alt servitor care îi datora 100 de dinari (echivalentul salariului pe trei luni și jumătate), îl luă de gât și îi ceru să îi plătească imediat datoria. Celălalt servitor îl imploră să aibă milă de el și să îi mai dea timp să plătească. Însă el îl târî pe om la închisoare și se asigură că nu o să fie eliberat până când datoria nu era plătită în întregime.

Alți servitori au văzut cele întâmplate și au spus regelui, care îl chemă apoi pe servitorul iertat și îi spuse: „Rob viclean! Eu ți‑am iertat toată datoria, fiindcă m‑ai rugat. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău cum am avut eu milă de tine? Și stăpânul s‑a mâniat și l‑a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora” (Matei 18:32-34).

Iisus și‑a încheiat povestea cu aceste cuvinte: „Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său” (Matei 18:35).

Uneori am auzit oameni spunând că celălalt nu îi datora așa de mult, însă salariul pe trei luni și jumătate este substanțial. Este doar nesemnificativ în comparație cu cealaltă datorie, ceea ce cred că era ideea. Poate că lucrurile care ni se cer să le iertăm la alții sunt foarte mari și grave, dar dacă am știi cu adevărat toate pentru câte am fost noi iertați de Dumnezeu, atunci iertarea altora ar deveni mai ușoară.

Acest Paște poate fi un timp de reflecție despre iubirea și iertarea lui Dumnezeu și să ne cercetăm inimile ca să vedem dacă nu este cineva pe care nu l‑am iertat încă. Unul dintre lucrurile care mă ajută pe mine este să‑mi amintesc că iertarea nu este o emoție; nu trebuie să simțim că vrem să iertăm. Și nici nu trebuie să ne îngrijorăm că ar fi ceva greșit dacă după ce iertăm încă simțim emoții negative în legătură cu acea persoană. Dacă continuăm să ne susținem decizia de a ierta, putem avea încredere că acele sentimente negative se vor atenua, iar la un moment dat vom avea și dovada că am iertat din toată inima.