Deoarece noi suntem ucenici ai lui Iisus, recunoștința ar trebui să fie starea noastră normală de spirit, ținând cont că Iisus a murit ca să ne salveze de la o eternitate petrecută separați de Dumnezeu. Lucrul acesta ar trebui să ne însuflețească și să trecem cu vederea celelalte lucruri mai puțin plăcute ca fiind irelevante. Însă eu cad pradă și reacțiilor mai puțin recunoscătoare deoarece, ei bine, traficul, încurcăturile, stresul, prea puțin din una, prea mult din cealaltă. Știți cum este.
Totuși, știu că pentru imaginea de ansamblu toate detaliile zilnice contează mai puțin și vreau să am bucurie în inima mea. Permiteți‑mi să împărtășesc cu voi trei aspecte asupra cărora eu mă concentrez ca să fiu mai pozitivă în reacțiile mele.
Fii recunoscător pentru lucrurile mărunte
Învăț să observ cele mai mărunte lucruri care aduc bucurie, iar lista este fără sfârșit: răsăritul soarelui, apusul, o ceașcă de cafea, aerul proaspăt de dimineață, râsetele copiilor, brațele puternice ale soțului meu, o carte bună, perna mea și așa mai departe lista se continuă. Am descoperit că dacă îmi păstrez în minte un șir lung de bucurii mărunte asta face minuni să absoarbă impactul lucrurilor mai dificile pe care mi le aruncă viața.
Nu te atașa de un anumit deznodământ
Asta este mai greu! Au existat momente când am fost foarte convinsă de cum ar trebui să meargă lucrurile, însă au fost și lucruri pe care nu le‑am putut controla. De obicei îmi este greu să spun: „Oricum ar fi, eu sunt recunoscătoare” fiindcă cine ar vrea să fie recunoscător pentru un diagnostic rău, sau când este refuzat pentru un post de lucru? Însă am învățat că starea mea de recunoștință nu ar trebui să se bazeze pe deznodământul situației, ci pe faptul că Dumnezeu este bun. Întotdeauna. Chiar și atunci când bunătatea Sa depășește puterea mea de înțelegere.
Amintește‑ți de bunătatea lui Dumnezeu
Din toate îngrijorările, din toate situațiile grele, din toate treburile dificile, oare nu am răzbit cu bine? Niciuna din dificultăți nu m‑a doborât de tot. Nu am ajuns niciodată acolo unde dragostea lui Dumnezeu să nu mă găsească. După cum a spus Pavel: „Răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea”. 1 Când mă opresc să rememorez bunătatea lui Dumnezeu, atunci inima mea este inundată cu acest adevăr și devin din nou recunoscătoare.
Îl poți invita pe Iisus, dătătorul de speranță, să fie cu tine pentru totdeauna, cerându‑I pur și simplu lucrul acesta:
Dragă Iisus, cred în Tine și Te invit să vii în viața mea. Te rog ajută‑mă să Te iubesc și să devin o persoană mai fericită și mai recunoscătoare. Amin.
- Romani 5:4↑