Îmi amintesc foarte clar ziua, pe când aveam vreo 20 de ani, când stăteam în sufrageria casei mele de clasă mijlocie și am simțit un gol și o agitație interioară pe care niciun confort sau gadget din jurul meu nu le-au putut liniști. În clipa aceea am simțit adevărul puternic că lucrurile materiale nu pot satisface și nu pot aduce fericirea. Mi‑am dat seama că sufletele noastre nu vor fi niciodată satisfăcute până nu sunt în uniune cu marele și iubitorul Spirit care le‑a creat. După cum spunea Sfântul Augustin către Dumnezeu în autobiografia sa Confesiuni: „Ne‑ai făurit pentru Tine, iar inimile noastre sunt neliniștite până ajung să se odihnească în Tine”.

Suntem bombardați constant cu reclame care ne spun să cumpărăm cele mai noi și mai bune lucruri. Nu contează dacă suntem mulțumiți cu ce avem, sau dacă avem deja mai multe decât avem nevoie, sau dacă nu ne permitem mai multe. Ni se spune că lucrurile mai bune ne vor face viața mai bună! Dar, pe lângă faptul că ne fac viața mai stresantă, societatea de consum aduce un stres enorm planetei noastre. Mahatma Gandhi spunea: „Există pe pământ suficient pentru nevoile fiecăruia, dar nu și pentru poftele fiecăruia”.

Thomas à Kempis (1380-1471) spunea că „fericirea omului nu constă în abundența bunurilor acestei lumi, deoarece o parte modestă i‑ar fi suficientă”. Mai recent, Henry David Thoreau (1817-1862) repeta ideea spunând: „Viața noastră se consumă în detalii. Simplifică, simplifică, simplifică!”. Am ajuns să constat că prea multe lucruri materiale mă împiedică să mă bucur pe deplin de ceea ce am, iar plăcerile simple ale vieții, care nu costă mult, ne dau cea mai mare bucurie.

În cartea Isaia, Dumnezeu spune: „Veniți și cumpărați vin și lapte fără bani și fără plată! De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură?” (Isaia 55:1-2). Am fost creați ca ființe eterne; de aceea temporalitatea materialismului ne lasă cu un sentiment de goliciune.

Cea mai mare și cea mai de preț posesiune pe care o putem avea este viața veșnică prin credința în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Iisus spune: „Eu sunt pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6:35). Dumnezeu este singurul care poate satisface setea și foamea sufletelor noastre, deoarece El ne‑a creat cu un gol în inimile noastre pe care numai El îl poate umple. Ne bucurăm de satisfacerea ființei noastre interioare prin adâncirea relației noastre cu El.